Review:2021 în cărți

A fost un an solicitant în plan profesional, am reușit să citesc doar câteva din cărțile aflate pe lunga listă din planul pentru acest an. Am ales câteva însemnări:

,,Şi, aş adăuga un accent foarte preţios:gândirea şi spontaneitatea se exclud. Gândeşti numai dacă refuzi primul răspuns găsit la o întrebare,chiar dacă este răspunsul corect şi în pofida faptului că este răspunsul corect.A gândi înseamnă a identifica un răspuns în plus,o ipoteză suplimentară,un rest. Pentru acest motiv îi primesc cu mare suspiciune pe spontani,pe agitaţi,pe ,,intuitivi”,pe cei care ştiu răspunsul cu mult înainte de a auzi întrebarea. Agitaţia nu a fost niciodată o valoare filosofică.” Valeriu Gherghel -Roata plăcerilor

,,La întrebarea ,,de ce citesc cărţi noi? ” răspund deci aşa: ca să nu mă usuc prea devreme. Ca să-mi verific simţurile.Ca să percep printre cei dintâi-fireşte ,nu am orgoliul de a fi primul-o frumuseţe instantanee,o nuanţă semantică fulgerătoare.Ca să nu devin repetitiv,maniacal. Ca să nu formulez idei fixe , ci doar idei preferate.” Valeriu Gherghel -Roata plăcerilor

,,Dacă iubeşti cu adevărat o carte,scrie pe ea,fă un semn.Înainte de orice,a citi înseamnă a căuta un răspuns la o întrebare.Notează o ipoteză,un gând.Propune o soluţie.Lasă măcar o urmă a pasiunii tale.” Valeriu Gherghel -Roata plăcerilor

,,Răul extrem este să ieși din rândul celor vii înainte de a fi murit.Dar va trebui să faci în așa fel,dacă se va întâmpla să ai parte de un răstimp mai puțin favorabil pentru viața politică,încât să păstrezi mai mult timp pentru relaxare și pentru cultivarea spiritului și,de parcă ai face o călătorie periculoasă pe mare,să cauţi din când în când un port şi să nu aștepți ca treburile publice să-ți dea drumul , ci să te dezlegi tu însuți de ele.”-SENECA-Liniște,vă rog

,,Să mori pentru o religie e mai simplu decât s-o trăiești pe deplin; să te lupți în Efes cu fiarele sălbatice e mai puțin cumplit decât să fii Pavel,slujitor al lui Isus Cristos; o singură faptă e mai puțin decât toate ceasurile din viața unui om.” Borges-Deutsches Requiem

,,Nu există niciun alt lucru care să fie mai puţin material decât banul,căci orice monedă este ,de fapt,un repertoriu de viitoruri posibile. Banul este abstract,am repetat,banul înseamnă timpul viitor.El poate fi o seară în împrejurimile oraşului,poate fi muzică de Brahms, poate fi un atlas, poate fi un joc de şah,poate fi o ceaşcă de cafea,poate fi un text de Epictet ce predică dispreţul faţă de aur. Este timpul imprevizibil,timpul lui Bergson, nu timpul dur al Islamului sau al stoicilor.”- Borges- Zahirul

,,În teologie nu e altfel decât în alte părți. Există o teologie care este artă și o alta care este știință sau care se străduiește să fie.Din vechime a fost așa și mereu cei aplecați către știință au stricat vinul vechi folosind metode noi,câtă vreme artiștii,persistând fără grijă asupra unor greșeli exterioare, au adus mângâiere și bucurie pentru mulți.Există mereu lupta inegală între critică și creație,știință și artă,în care una are mereu dreptate, fără ca acest lucru să ajute pe cineva, iar cealaltă aruncă mereu semințele credinței , ale iubirii , mângâierii, frumuseții și speranța veșniciei, găsind mereu pământ bun să se dezvolte. Căci viața este mai puternică decât moartea, iar credința , mai puternică decât îndoiala.”- Herman Hesse- Sub tăvălug

,,Suntem învăluiţi de flecăreală ca într-o pânză de paianjen:e de ajuns să nereferim la comunicarea televizată, a cărei manifestare emblematică este, neîntâmplător, talk show-ul, ,,flecăreala ostentativă”. Trebuie să recunoaştem însă că observaţia lui Qohelet se aplică şi vorbăriei ecleziastice:câte documente,câte cuvinte din partea oamenilor Bisericii, fără gândul la cine trebuie să citească şi să asculte! Pentru că şi în spaţiul limbajului religios ar trebui să învăţăm semnificaţia tăcerii,a cuvântului care cade înconjurat de lumină şi este de fapt o sămânţă, şi nu pleavă.Toate acestea se aplică ,evident,şi impresionantei producţii bibliografice religioase, mai ales cea de comentarii biblice, care a înflorit în ultimele decenii , fără să uităm că acesta este sindromul care ameninţă relaţia dintre om şi Dumnezeu despre care Qohelet va avea de spus cuvinte foarte sobre, mai precis:,,puţine cuvinte”(Eccl:5,1). Gianfranco Ravasi-Biblia după Borges

Qohelet şi cele şapte maladii ale existenţei

Cele trei texte din această carte sunt propuse ca ,,invitaţie şi îndemn ” pentru o lectură mai aprofundată . Vocea Tăceri,Qohelet şi cele şapte maladii ale existenţei şi Biblia după Borges-literatură şi texte sacre sunt reunite într-un singur volum,reflectând profilul intelectual al autorului şi dimensiunile principale ale operei sale:exegeza, istoria receptării culturale a Bibliei,dialogul cu modernitatea.

Mi-au plăcut mult meditaţiile grupate sub titlul ,, Qohelet şi cele şapte maladii ale existenţei”,aş putea spune că este cea mai originală abordare din cele citite până acum.

Limbajul, Acţiunea, Înţelegerea, Cosmosul şi istoria, Societatea, Condiţia umană şi Dumnezeu sunt temele fundamentale şi dimensiunile cele mai adânci ale vieţii umane iar reflecţia conferă un nume exact bolilor care ne marchează zilele.
Prima maladie care subminează fiinţa umană ,cea dintâi experienţă critică a existenţei ,,sub soare” este cea a Limbajului.
M-a surprins interpretarea Eclesiastului 1,8 cu aplicaţie la cuvinte:,,toate cuvintele sunt obosite,iar omul nu mai poate să le folosească. “Am verificat repede traducerile uzuale disponibile,nu-mi aminteam să mă fi întâlnit cu această versiune. Am găsit ceva asemănător în Noua Traducere Românească,unde Vechiul Testament este tradus din originalul ebraic:,,Toate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, aşa cum nici urechea nu se satură să asculte. ”

,,Suntem învăluiţi de flecăreală ca într-o pânză de paianjen:e de ajuns să nereferim la comunicarea televizată, a cărei manifestare emblematică este,neîntâmplător, talk show-ul, ,,flecăreala ostentativă”. Trebuie să recunoaştem însă că observaţia lui Qohelet se aplică şi vorbăriei ecleziastice:câte documente,câte cuvinte din partea oamenilor Bisericii, fără gândul la cine trebuie să citească şi să asculte! Pentru că şi în spaţiul limbajului religios ar trebui să învăţăm semnificaţia tăcerii,a cuvântului care cade înconjurat de lumină şi este de fapt o sămânţă, şi nu pleavă.Toate acestea se aplică ,evident,şi impresionantei producţii bibliografice religioase,mai ales cea de comentarii biblice, care aînflorit în ultimele decenii ,fără să uităm că acesta este sindromul care ameninţă relaţia dintre om şi Dumnezeu despre care Qohelet va avea de spus cuvinte foarte sobre,mai precis:,,puţine cuvinte”(Eccl:5,1).

Această reflecţie pe tema maladiei limbajului contemporan, aplicată şi vorbăriei eclesiastice este prima experienţă critică:trebuie să regăsim cuvântul eficace la care Biblia trimite atunci când vorbeşte despre revelaţia de pe Sinai.

Autorul formulează şi o întrebare la finalul demersului său:Cum este posibil să definim Eclesiastul drept ,,Cuvânt al lui Dumnezeu? Şi mai ales,cum ar putea să asume acest lucru un creştin,după tot ce a făcut Isus Hristos?
Concluzia că Qohelet este o mărturie fundamentală pentru a înţelege întruparea lui Dumnezeu în istoria şi limitele omului este sintetizată şi de Bonhoeffer astfel: Dumnezeu este impunător şi slab în lume şi doar aşa rămâne cu noi şi ne ajută…Hristos nu ajută în virtutea atotputerniciei sale ,ci a slăbiciunii sale,a suferinţei sale.”

,,Qohelet este deci omul întunericului sau al bucuriei? Între aceşti doi poli există,de fapt,mai multe nuanţe hermeneutice care fac din acest text o adevărată enigmă,situată între tăcerea răspunsurilor şi calmul afirmaţiilor problematice. Dacă e adevărat că ,,nu cei sănătoşi au nevoie de doctor,ci cei bolnavi” (Mt.9,12;Mc.2,17;Lc.5,31), Qohelet este un astfel de doctor ce se apropie de cititorii săi pentru a da un nume maladiilor care,mai mult sau mai puţin neprevăzute, ameninţă sensul existenţei umane sub soare zi de zi. ” p.60-62

Cu siguranţă voi reciti aceste meditaţii iar apoi şi Eclesiastul dintr-o nouă perspectivă. 

De ce citim?

În ultimii ani am încercat un constant sentiment de invidie faţă de cei care îşi pot rezolva problema cititului de plăcere ca ,,sarcină de serviciu”: bibliotecari, profesori, editori, corectori de carte.
Frustrarea cea mai mare apare însă atunci când constaţi că mintea inundată şi înnecată de legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern,majoritatea abrogate într-un ritm ameţitor, refuză să mai primească cuvinte. Înţelegi atunci rostul îndelungii răbdări şi aştepţi resemnat acel mic indiciu că mintea poate fi din nou primitoare şi ospitalieră cu noi ţesături de cuvinte şi conexiuni aducătoare de bucurie.

Am început anul de lectură după scurta vacanţă de iarnă cu această colecţie de eseuri şi sunt bucuroasă , conţine mult mai multe răspunsuri la întrebarea : ,,De ce citim? ” decât cele pe care care le pot confirma prin experienţa lecturilor de până acum. În plus,ca să-l citez pe Murakami, cartea are ritm ,deci va rezista în timp. Şi ,ca să aplic unul dintre sfaturile autorului ,m-am străduit să nu o citesc în ,,ritm de galop”.

Prologul nostim şi eseul introductiv mi-au smuls primele surâsuri , eram deja încredinţată că voi aplica testul ,,50+ ” de acum încolo.
Am subliniat mult,am un index lung de pagini şi paragrafe,am nominalizat şi un eseu preferat,pe care aş fi în stare să-l citez în totalitate:,,Dacă iubeşti cu adevărat o carte….”.
Totuşi,am selectat aici câteva citate în care m-am regăsit sau care m-au provocat spre reflecţie .

,,Dă-i cărţii o şansă până la pagina 50.Dacă n-ai simţit niciun interes ,nicio frângere interioară,nicio plăcere (cât de mică), dacă n-ai izbucnit în plâs,este momentul să te opreşti şi să cauţi alt titlu… Dacă ai 51 de ani sau mai mult,va trebui să scazi cifra vârstei tale din 100.Numărul rezultat îţi arată exact câte pagini trebuie să străbaţi , înainte de a renunţa fără căinţă la o carte(…)..atunci când ai împlinit 100 de ani ,capeţi dreptul de a judeca o carte după copertă”(Nancy Pearl)-p.8

,,Femei şi bărbaţi în toată firea ,care ar putea să se simtă bine şi confortabil(fără să facă nimic deosebit), se simt( dintr-o dată,brusc şi subit!) rău, tot mai rău, din ce în ce mai rău,rău de tot , foooooaaarte rău. Tocmai pentru că fac ceva.Ştiţi ce? Caută motive, raţiuni, temeiuri,justificări pentru a se simţi cât mai rău. ” Aşadar: ,, Fereşte-te mai cu seamă de ursuzi.Aceştia se plâng de orice şi n-au nevoie de pricini serioase pentru a se tângui!”(Seneca)-pag.9-Fereşte-te de ursuzi, învaţă să te bucuri…

,,Şi, aş adăuga un accent foarte preţios:gândirea şi spontaneitatea se exclud. Gândeşti numai dacă refuzi primul răspuns găsit la o întrebare,chiar dacă este răspunsul corect şi în pofida faptului că este răspunsul corect.A gândi înseamnă a identifica un răspuns în plus,o ipoteză suplimentară,un rest. Pentru acest motiv îi primesc cu mare suspiciune pe spontani,pe agitaţi,pe ,,intuitivi”,pe cei care ştiu răspunsul cu mult înainte de a auzi întrebarea. Agitaţia nu a fost niciodată o valoare filosofică.”-p.36

,,La întrebarea ,,de ce citesc cărţi noi? ” răspund deci aşa: ca să nu mă usuc prea devreme. Ca să-mi verific simţurile.Ca să percep printre cei dintâi-fireşte ,nu am orgoliul de a fi primul-o frumuseţe instantanee,o nuanţă semantică fulgerătoare.Ca să nu devin repetitiv,maniacal. Ca să nu formulez idei fixe , ci doar idei preferate.”-p.93

,,Într-o vreme,vai,foarte îndepărtată,eram nemulţumit de ritmul meu,alţii citeau mult mai rapid şi mai mult.Devorau cărţile,citeau cinci sute de pagini pe zi,mă simţeam umilit.Astăzi consider că totul este o vanitate,o copilărie,nu putem citi totul, nu există niciun motiv să ne grăbim.Vă spun deci din puţina mea învăţătură:cărţile bune se citesc lent.”p.103

,,Citim pentru a ne informa(cât suntem ,,activi” şi avem un scop practic) şi citim pentru a simţi o plăcere (când nu mai avem niciun ideal războinic în viaţă).”p.105

,,Într-o lume lipsită de orice haz,cartea înseamnă de cele mai multe ori o plăcere în plus sau,şi mai bine,singura plăcere pe care şi-o pot permite cei mai mulţi dintre muritori.Nu-i un lucru de ignorat. Viaţa omului normal este cenuşie şi,adeseori, lipsită de orice bunăvoinţă.O bucurie oricât de fragilă nu strică.”p.110

,,Citim ca să fim confirmaţi,căutăm o aprobare.Şi pentru că n-am vrut altceva, n-am aflat de-a lungul cărţii niciun motiv de îndoială.Am preferat liniştea. Am rămas cu aceleaşi păreri vetuste ….”(Tim Parks)-p.121

,,Sigur, însemnările marginale nu sunt de admis pe cărţile care nu-ţi aparţin,pe cărţile publice,în tomurile amabile ale prietenilor.De asta nu-mi place să împrumut cărţi de la alţii ori de la bibliotecă. Le împrumut numai şi numai în cazuri de mare necesitate,când nu mai găsesc o altă cale de a-mi procura/ achiziţiona o carte,o publicaţie,un studiu, un text indispensabil,fără de care aş părea incult şi înapoiat.Şi le citesc fără plăcere.Cu gingăşii rigide.Parcă aş purta mănuşi chirurgicale şi o pânză pe gură ca să nu transmit vreun bacil(sau să iau unul).Deci nu-mi plac cărţile de împrumut.”p.214

,,Dacă iubeşti cu adevărat o carte,scrie pe ea,fă un semn.Înainte de orice,a citi înseamnă a căuta un răspuns la o întrebare.Notează o ipoteză,un gând.Propune o soluţie.Lasă măcar o urmă a pasiunii tale.”-p.219

La Mulţi Ani,Silviu Tatu! (03.01.1971)

Anul 2021 este unul jubiliar pentru profesorul Silviu Tatu iar pentru mine un prilej de a aduce în prim-plan câteva momente de impact care au marcat această întâlnire providenţială.

Este important de menţionat faptul că am parcurs toate etapele formării profesionale înainte de anul 1989, când în şcoli nu se studia religia iar părinţii mei nu erau creştini practicanţi.Pe Silviu Tatu l-am cunoscut în anul 2007,în calitate de păstor- învăţător al bisericii creştine baptiste Providenţa Oradea.În acest loc se răspundea unei nevoi mai adânci a celor din generaţia mea ,aceea de a umple un gol educaţional şi spiritual. Atmosfera de seminar şi seriozitatea slujitorilor , întâlnite în această comunitate creştină, au fost atuurile care m-au ajutat să iau decizia de a mă poziţiona mai clar faţă de tradiţia creştină protestantă.

O mare calitate a lui Silviu Tatu a fost aceea că reuşea să mărunţească solul conceptual şi cultural al Scripturii aşa încât firava credinţă a începătorului să prindă rădăcini iar faptul că  învăţătura concentrată  şi coerentă a venit prin acelaşi canal a dat un plus de eficienţă procesului de asimilare.Pe parcursul acestui ciclu catehetic care a durat 4 ani,a reuşit să-mi  deschidă suficient de mult perspectiva şi să-mi stârnească curiozitatea cunoaşterii mai aprofundate ,prin lectură şi studiu individual.

Blogul  personal ( https://statu.wordpress.com/2007/06/04/psalmul-1/) şi cărţile autorului Silviu Tatu au fost o altă  interfaţă prin care a continuat   călătoria cunoaşterii, poate a fost chiar maniera lui preferată de a dialoga şi de a răspunde întrebărilor noastre. Am ales câteva dintre preferatele mele pentru acest colaj .

Sper ca Silviu Tatu să reuşescă să identifice nevoile locale de slujire oriunde l-ar conduce chemarea Celui pe care l-a slujit cu devotament şi pasiune în aceşti ani,

La Mulţi Ani binecuvântaţi,în Harul Dătătorului, Silviu !

Ce îl împiedică pe creștin să se împărtășească din Masa Domnului acasă?

Cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus

Dat fiind că situația de autoizolare persistă și ne va prinde Paștile în incapacitatea de a ne strânge în comunitate, îndrăznesc să comentez pe marginea acestui subiect. Întrebarea pusă în titlu nu este prea specific formulată, dar am intenționat-o în acest fel. Spun aceasta deoarece “creștinii” sunt de multe soiuri, iar nouă ne este de folos să integrăm această discuție. Nu voi rezuma dezbaterea curentă, pentru că deja a făcut-o Beni Cruceru (vezi aici).

Sacramentalismul îi împiedică pe unii creștini să se împărtășească din Masa Domnului acasă. Câtă vreme crezi că Masa Domnului este un sacrament prin care primești harul lui Dumnezeu, cu condiția că este îndeplinit în condițiile corespunzătoare (în Sfânta Biserică) și de personalul eclezial ordinat (preot), atunci mirenii nu au cum să ia Euharistul cu mijlocirea virtualului. Din moment ce crezi că elementele se transformă în altceva prin binecuvântarea și atingerea preoților, nu ai cum replica…

View original post 617 more words

Ce am mai citit în 2019,Anul Cărții

Încheiam anul 2018 cu planuri de lectură destul de generoase şi variate pentru acest an,fără să intuiesc că 2019 va deveni anul invitaţiei la lectură pentru toţi românii. Nu pot să estimez dacă acest demers  a avut impactul dorit însă pot să împărtășesc puțin din experiența mea.

Îmi propusesem ,printre altele ,să aprofundez cărţile de înţelepciune din Vechiul Testament și din apocrife  şi să citesc măcar puţin din 2-3 autori laureaţi ai Premiului Nobel pentru literatură. Asta și pentru că mi-a rămas vie în memorie o reflecție a Ralucăi Boboc din cartea Reprezentări ale corpului în imaginarul biblic-Cartea Proverbelor:

Rolul intermediarului între Dumnezeu și poporul lui Israel-deși împărțit între preot,profet și înțelept-nu presupune o suprapunere a atribuțiilor, între cele trei funcții existând mai degrabă o tensiune creativă.
Cu toate că preotul și profetul s-au bucurat de o vizibilitate mai mare,înțeleptul a avut o importanță mai mare decît ne imaginăm pe baza structurii actuale a TNK-ului.Înțeleptul este păstrătorul și transmițătorul înțelepciunii vieții și a modului cum se cuvine ea trăită.

Şi ,bineînţeles,îmi doream să apară călăuze potrivite pentru aceste scopuri,atât cărţi cât şi oameni,ţinând cont că profesia îmi solicită  să dedic textelor normative o mare parte din energia mintală .

Am început anul cu Herman Hesse şi cu greu m-am  desprins de  frumuseţea stilistică , complexitatea de idei şi personaje din cărţile lui. Lupul de stepă, Jocul cu mărgelele de sticlă,Siddhartha,Călătoria spre Soare-Răsare ,au abordat câteva teme care mi-au confruntat  direct şi punctual câteva fațete ale personalității: ,,spiritul burghez” ,stările de extaz provocate de ţesăturile estetice de idei, exerciţiile spirituale formatoare de virtuţi. A rămas în urmă o aromă foarte persistentă.Da,Hesse a fost un geniu…

A urmat Bertrand Russel-În căutarea fericirii,o carte bine sistematizată despre cauzele nefericirii și cauzele fericirii,cu sugestii de bun simţ,căreia nu i-am găsit niciun cusur,nimic care să intre în conflict cu valorile creștine.
Acesta a fost momentul din an  în care a intervenit o călăuză providențială, profesorul de filosofie Dan Tomuleţ , care ne-a deschis mai larg perspectiva mişcării umaniste printr-o serie de prelegeri cu tema CREŞTINISM şi MODERNITATE, având mottoul:

“Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” (Mat.7:26-27).

Seminarul a avut un puternic impact în dreptul meu.Avântul raţiunii,aroganţa raţiunii şi canibalismul raţiunii ,prin reprezenţanţii lor ,au dat naștere  unui tablou greu de anticipat: opoziţia faţă de biserică s-a transformat în împotrivire faţă de Dumnezeu iar afirmarea omului a devenit impertinenţa omului,urmată de prăbușirea încrederii rațiunii în ea însăși,punctul final fiind nihilismul(negarea oricărui sens cognitiv,moral sau estetic).
Cam în aceeaşi perioadă a anului 2019,la Editura Vremea apărea cartea Geniul Greco-catolic românesc . Citind-o în acest cadru contextual ,am înţeles mai clar diferența :față de alte mişcări iluministe,mișcarea culturală transilvăneană de emancipare prin educaţie, Școala Ardeleană, nu a constituit un curent anticlerical ci a pornit tocmai din sânul Bisericii Greco-catolice.

Planul era să continui cu Haruki Murakami ,intrasem puţin în atmosferă printr-o interfaţă ,cartea Pur şi simplu despre muzică , o colecție de discuții între Haruki Murakami și Seiji Ozawa, realizate într-o perioadă în care dirijorul Seiji Ozawa se refăcea după o operație de cancer esofagian.

Dar m-am oprit  aici cu literatura şi am răspuns chemării înţelepciunii .Autorul Dan Tomuleţ ne propune o serie de traduceri ,interpretări şi eseuri filosofice prin Editura Eikon. Am ales pentru început cărțile Înțeleptul cetății, Plotin:Despre frumos și Umbrele modernității.Deşi mă gândeam că sunt un om prea simplu ca să –i pot citi pe Platon  sau Plotin , cu ajutorul unei călăuze potrivite acest nou început ar putea continua și în 2020.Iată un scurt fragment din prezentarea culegerii de eseuri Umbrele modernităţii de către autor, care mi-a stârnit interesul pentru a o lectura:

Prea de multe ori filosofii işi imaginează că, dacă au discutat între ei despre un anumit lucru, şi-au făcut datoria. O astfel de atitudine nu face insă decât să trădeze o neinţelegere, din partea lor, a funcţiei sociale pe care trebuie să o îndeplineasca. S-a afirmat, de asemenea, că discutarea problemelor modernităţii ar constitui o modă culturală şi, desigur, şi lucrul acesta este adevărat, dar numai pentru creatorii de modă care s-au rătăcit în domeniul filosofiei. Această ultimă atitudine ratează în întregime seriozitatea umană şi spirituală a misiunii filosofului, adică, aceea de a fi un om al adevarului si al implementarii adevarului, iar faptul acesta nu are nimic de-a face cu modele sau cu discuţiile inutile.

Aşadar,invitaţia  la lectură rămâne deschisă.Timpul este preţios,nu o să putem citi toate cărţile bune dar sper să găsim cărţile potrivite personalităţii fiecăruia . Eu am parcurs din curiozitate un test :Află ce carte ţi se potriveşte. M-am bucurat de recomandarea finală, într-adevăr această carte(deja citită) mi-a plăcut foarte mult!

„La răsărit de Eden” – John Steinbeck
Te pierzi în prea multe personaje? Cu siguranță Steinbeck a găsit formula optimă să nu îl uiți pe niciunul. Personaje bine conturate, diferite, antipatice sau demne de toată admirația, în „La răsărit de Eden’ vei găsi inspirație și multe lecții de viață. Nu vei încheia cartea fără să declari că ai un nou personaj preferat din literatură, cu certitudine!

 

 

 

Lectura Bibliei,o experiență personalizată(IV)

Ultimul trimestru de lectură s-a transformat într-un tur de forţă, cărţile rămase au fost multe şi complexe :Evanghelia şi epistolele lui Ioan, Psalmii-cartea a V-a, Ezra, Neemia, Estera, cărţile profetice cu excepţia cărţii Isaia şi Apocalipsa.

Resursele bibliografice au fost aceleaşi,am adăugat însă un nou instrument de lucru -tag clouds-care m-a ajutat mult la focalizarea lecturii în cazul cărţilor cu mai puţine imagini vizuale dar mai multe idei şi concepte.

 

Câteva teme la care am meditat mai mult:

În Evanghelia lui Ioan şi epistole am observat în detaliu complexitatea diferenţiată în abordarea învăţăturii cu ucenicii şi ceilalţi credincioşi ,profunzimea relaţiei dintre Isus şi Dumnezeu-Tatăl dar mai ales accentul prioritar pe relaţia organică a ucenicilor pe verticală,cu Dumnezeu ,comparativ cu  epistolele pauline care au abordat mai frecvent relaţiile dintre credincioşi.

Dintre cărţile istorice mi-a atras atenţia abordarea cărţii Estera în Introducerea în studiul Vechiului Testament ,în special tema  diasporei şi semnificaţiei ei teologice şi omiterea premeditată a numelui lui Dumnezeu .

În Cartea a cincea a Psalmilor am remarcat intensitatea ataşamentului credincioşilor faţă de divinitate şi am rămas cu un semn de întrebare ,dacă Psalmul 116(unul dintre preferaţii mei) este sau nu un psalm mesianic.

 

Pentru cărţile profetice am revizuit  obiectivele propuse iniţial ,urmărind cu prioritate  tema mesianismului. Am remarcat totuşi accentul didactic  pus de Dumnezeu pe imagine şi semne din viaţa obişnuită pentru a facilita transmiterea mesajului profetic(Ieremia, Ezekiel ), accentul pe interiorizarea şi asimilarea mesajului înainte ca acesta să fie transmis ascultătorilor (înghiţirea sulului) şi accentul pe dialog,ca formă de interacţiune cu poporul lui Dumnezeu(Maleahi).

Recitirea cărţii Apocalipsa chiar în perioada Adventului m-a provocat la o reflecţie mai adâncă la situaţia celor 7 biserici şi la marele semn din capitolul 12,respectiv comunitatea mesianică şi rolul acesteia în mântuirea omului.

Câteva concluzii la final:

• Lectura Bibliei în cazul începătorilor este mult mai eficientă şi transformatoare dacă este călăuzită de resurse introductive.
• Stimularea vizuală este pentru mine un foarte bun catalizator alături de cuvinte, fapt confirmat şi prin modul în care am fost cercetată  în parcursul spiritual de până acum ,mai ales în absenţa predicării.
• Conceperea unui plan personalizat,cu termene şi obiective ,este un alt instrument stimulativ şi motivator pentru a ajunge la final.
• Lectura cărţilor în conformitate cu gruparea în canon din  considerente organizatorice nu o consider imperativă,cei din generaţia mea am fost obişnuiţi să studiem istoria în contextul socio-economic şi cultural dintr-o anumită perioadă de timp. Aş considera benefică lectura cărţilor istorice alternativ cu cele profetice aferente perioadei respective.
• Pentru anul următor îmi propun să aprofundez cărţile din Vechiul Testament mai apropiate de nevoile mele spirituale ,cărţile apocrife şi  Noul Testament ,sper să apară călăuzele potrivite  acestui scop.

Să rămânem în comuniune cu Cel de pe Tron,cu Suveranul, a Lui e-mpărăţia!

Lectura Bibliei,o experiență personalizată(III)

Pentru trimestrul III mi-am propus un traseu predominant calitativ ,știam că va urma canicula , perioada concediilor și câteva proiecte planificate. Cărțile alese au mai fost parcurse ,am  să scot în evidență câteva teme pe care le-am studiat mai atent la această lectură.

Din Evanghelia după Luca, am reținut interesul  față de problemele de ordin social-economic,reprezentat prin învățătura sa despre obligația ucenicilor de a-și arăta sinceritatea urmându-l pe Isus prin modul în care își gestionează banii.Câteva din pasajele adăugate de Luca la tradiția evangheliei se concentrează asupra administrării resurselor:pilda ,,bogatului nebun”, pilda ispravnicului șiret, pilda cu bogatul și Lazăr, întâlnirea lui Isus cu Zacheu. Starea actuală a Bisericii din țările dezvoltate confirmă cât se poate de clar permanenta necesitate a unei asemenea învățături.

Din epistolele pauline am reținut câteva teme:

• Legământul încheiat la Cina cea de Taină apare ca un Legământ nou în sensul promisiunii profetice:el nu este un contract cu anumite condiții ,ci un dar al prieteniei oferit irevocabil.În locul Legii avem harul.Redescoperirea teologiei pauline în timpul Reformei a făcut să se vadă tocmai acest accent cu o forță aparte:nu lucrările ,ci credința, nu ceea ce face omul ,ci desfășurarea liberă a bunătății lui Dumnezeu.Nu este vorba despre un Legământ ci despre un Testament de o pură instituire a lui Dumnezeu. Expresiile referitoare la exclusivitatea acțiunii lui Dumnezeu(solus Deus, solus Christus) trebuie înțelese în acest context.(Joseph Ratzinger-Scrieri Alese).
• tema încurajării pentru creștinii care nu sunt de acord cu modurile în care se predică Evanghelia, evidențiată în Epistola către Filipeni ,prin afirmarea cu tărie a faptului că ceea ce contează este Evanghelia predicată. 
• problema leneviei creștinilor ,menționată în 1 Tesaloniceni se agravează,motiv pentru care apostolul revine cu îndemnuri ample și în 2 Tesaloniceni.
• tema învățătorilor falși din epistolele pastorale 1 Timotei,Tit,prin faptul că învățătura acestora conținea un element ebraic foarte puternic:învățătorii Legii, basme evreiești, certuri privitoare la Lege.
• tema organizării ecleziale,accentul pus pe calitățile care trebuie căutate la prezbiteri și diaconi,care trebuie respectați, tratați cu stimă și plătiți pentru munca lor.

Din Cartea Isaia m-a copleșit tema viziunii și chemării profetului. Pănă la această lectură nu am remarcat spiritualitatea înaltă a  serafimilor,slujirea înflăcărată a acestora, faptul că atunci când sacrul se manifestă,naște pentru om un justificat sentiment de micime și de impuritate morală. Repetarea adjectivul qadhoș ,mai rar întâlnită în Scriptură, este modul cel mai adecvat pentru a exprima inexprimabilul. El,Sfîntul,este Cel total diferit, cum numai Dumnezeu poate fi.(Petru Semen-Introducere în teologia profeților scriitori).

                                                             Marc Chagall -Profetul Isaia 

Meditația  la nivelul înalt de spiritualitate al   slujitorilor chemați să slujească în bisericile noastre a rămas un subiect deschis,avem mult de lucru !

 

Domnul Isus a venit să slujească la..CE Országos Konferencia – Visky Ferenc 100 emlékkonferencia

 

 

Ce impact are asupra noastră vizionarea unui trailer? Reușește să ne motiveze să vedem filmul în întregime? Vor reuși aceste imagini si scurtele înregistrări postate în timpul evenimentului  să-ți stârnească curiozitatea de a citi câteva impresii ?

 

 

Deși conferința s-a terminat,îmbrățișările și mulțumirile parcă au amplificat și mai mult emoțiile.Au trecut două zile până când am avut un scurt răgaz să le adun și să le aștern pe hârtie și pe măsură ce scriam, concentrația se dilua și lăsa loc pentru multe alte frământări .

Din momentul înscrierii la conferință și până la final ,tensiunea creată de faptul că nu înțeleg limba maghiară a fost o constantă care nu m-a părăsit. Știam de la Hajnalka Gal  care a ţinut legătura cu mine în toată perioada premergătoare ,că oficial sunt singura persoană înscrisă care a solicitat traducere în limba română,motiv pentru care urma să fac parte dintr-un mic grup internațional pentru care se va asigura traducere în limba engleză.

Și au început surprizele…..

Am sosit sâmbătă dimineața și m-am așezat într-o bancă,la întâmplare.Persoana de lângă mine m-a salutat și răspunzând salutului a înțeles că nu fac parte din comunitate .A fost însă foarte spontană și a luat inițiativa să-mi traducă salutul de bun venit adresat participanților,cu scuzele de rigoare că nu va reuși să găsească toate cuvintele.

O voce din spatele meu a preluat însă inițiativa și a urmat o traducere nuanțată și precisă, pe măsura adâncimii mărturiei lui Andras Visky.
Acel sentiment de cădere în gol la moartea părinților,cînd între el și moarte nu mai era nimeni,acea criză în care s-a născut rugăciunea ,,Doamne,hai și cazi cu mine împreună”, moștenirea umorului sfânt și a bucuriei copilărești de la Sandor baci,rafinamentul expunerilor biblice de la Anti baci , gândul că Evanghelia ne apără,nu noi apărăm Evanghelia,vi le pot dărui și vouă datorită vocii din spatele meu.I-am mulțumit cu  recunoștință la final,moment în care persoana de lângă mine a explodat cu respect: ,,domnul este preot și cunoaște vreo șapte limbi străine!” Da,este vorba chiar despre preotul reformat Kalman Adorjan din Cluj.Singurul meu merit a fost  acela că am avut pregătit textul din Romani 8 și am reușit să fac conexiunile dintre mărturie și textul biblic.

A urmat o altă bucurie când la grupul mic de discuții a apărut și Teofil Stanciu iar moderatorul nostru,preotul Horvath Levente ,a reuși să adune un alt buchet de amintiri și tot felul de ipostaze care ne legau pe fiecare dintre noi de familia Visky.

După vizitarea expoziției itinerante Ferenc Visky( în stadiu de proiect) urma piesa de teatru Julia.Eram conștientă că o monodramă avea nevoie de acel spațiu al tăcerii unde nu mai este loc pentru vocea unui traducător.Am decis totuși să merg cu gândul că voi urmări regia și interpretarea.A fost poate cea mai neașteptată surpriză când de la prima replică a apărut și proiecția subtitrării în limba română.Iar faptul că citisem cartea Trei cruci a fost un mare plus, am reușit să intru în criza personajului și să înțeleg profunzimea conversației din acel triunghi conjugal,când cu vârful în sus,când cu vârful în jos.

Întorc capul în timpul aplauzelor de final,în spatele meu era chiar autorul ,Andras Viski împreună cu soția,Sarolta Viski.Din nou mi-am exprimat mulțumirea și pentru subtitrare, moment în care d-na Sarolta s-a oferit să-mi traducă discuția cu creatorii piesei,culisele nașterii primei variante și a celei prezentate , simbolismul ales de regizor,alte crize,devenirea…

Seara s-a încheiat cu citirea unor meditații în stadiu de manuscris ,una dintre ele mi-a transmis o altfel de bucurie. Așa cum Ferenc Visky era foarte sigur că atunci când a predicat într-o biserică goală,spre nedumerirea cantorului,nu era de fapt singur ci era asistat de Moise ,Isaia și toți sfinții din Scripturi, aveam și eu sentimentul că Ferenc Visky ne-a însoțit pe tot parcursul conferinței.

Ziua de duminică a avut pentru mine o semnificație aparte,tocmai aflasem de la Attila Gal(traducătorul desemnat pentru participanţii români) că este una dintre zilele când este și Cina Domnului și voi putea să particip și eu la sacrament.
Attila mi-a tradus toată liturghia,inclusiv textele cântărilor .Mi-a plăcut mult unul dintre imnurile mișcării betaniste,Condu-ne Isus şi readucerea în primplan a câtorva întrebări din catehismul reformat în timp ce comunitatea se împărtăşea. Şi nu în ultimul rând,sublimul mesaj transmis de preotul Horvath Levente în timpul Cinei dar şi pe parcursul conferinţei  şi anume faptul că nu putem sluji dacă nu suntem slujiți noi mai întâi de Domnul Isus.

Da,Domnul nostru Isus a venit să slujească și la conferință și am fost părtași cu toții la acest ospăț….

Update:
Între timp,prietenele mele maghiare reformate mi-au transmis mai multe detalii despre imnul descoperit şi îndrăgit, Condu-ne Isus.Poate reuşim şi noi să-l traducem în Limba română,se pare că este foarte îndrăgit şi în alte comunităţi evanghelice.

 

 

Cursul de vară Jubilate,pas cu pas

Totul a început în anul 2012 din dorinţa de a mai participa la un atelier coral cu Ken Tucker, cel din anul 2009 organizat la Oradea a avut pentru mine un impact foarte mare! Nu mi-aş fi putut imagina că în două zile,cca. 300 de oameni care nu se cunosc pot învăţa minim 5 piese corale complexe şi pot cânta împreună..

Dar Cursul de vară oferă şi alte ateliere pentru diferite abilităţi ,pentru începători şi avansaţi. În cei 7 ani ,am ales să particip la cursurile de Canto,Teoria muzicii fără durere, Închinarea-esenţă  şi creativitate, Blockflote începători iar apoi Blockflote avansaţi.

 

 

2012-2018, judeţul BIHOR-şapte ani BUNI cu Fundaţia Jubilate la Cursurile de vară de la Şelimbăr.

În anul 2017 ,fidelitatea şi perseverenţa ne-a  fost răsplătită cu un bonus : participarea împreună cu Credo Tv la înregistrarea video a pieselor corale din culegerea  de imnuri Jubilate vol.II şi lansarea acestui volum la Sibiu iar apoi,în 2018, în alte oraşe din ţară: Cluj, Bistriţa, Iaşi, Suceava, Bucureşti ,Timişoara.

 

 

Pe lîngă organizarea impecabilă şi seriozitate,atmosfera de comuniune a rămas pentru mine un model  de Alianţă Evanghelică funcţională.Oamenii din Echipa Jubilate ,,au pariat pe Cristos” şi toate celelalte aspecte denominaţionale caracteristice cultului neoprotestant au devenit secundare.

Ce va urma??Probabil vom ajunge în noi oraşe şi dialogul ecumenic se va extinde .  Abia aştept!

Segmentul de drum parcurs de mine este scurt,poți afla mai multe detalii despre Fundația Jubilate pe site:https://jubilate.ro/ro/despre-jubilate.aspx