Încheiam anul 2018 cu planuri de lectură destul de generoase şi variate pentru acest an,fără să intuiesc că 2019 va deveni anul invitaţiei la lectură pentru toţi românii. Nu pot să estimez dacă acest demers a avut impactul dorit însă pot să împărtășesc puțin din experiența mea.
Îmi propusesem ,printre altele ,să aprofundez cărţile de înţelepciune din Vechiul Testament și din apocrife şi să citesc măcar puţin din 2-3 autori laureaţi ai Premiului Nobel pentru literatură. Asta și pentru că mi-a rămas vie în memorie o reflecție a Ralucăi Boboc din cartea Reprezentări ale corpului în imaginarul biblic-Cartea Proverbelor:
Rolul intermediarului între Dumnezeu și poporul lui Israel-deși împărțit între preot,profet și înțelept-nu presupune o suprapunere a atribuțiilor, între cele trei funcții existând mai degrabă o tensiune creativă.
Cu toate că preotul și profetul s-au bucurat de o vizibilitate mai mare,înțeleptul a avut o importanță mai mare decît ne imaginăm pe baza structurii actuale a TNK-ului.Înțeleptul este păstrătorul și transmițătorul înțelepciunii vieții și a modului cum se cuvine ea trăită.
Şi ,bineînţeles,îmi doream să apară călăuze potrivite pentru aceste scopuri,atât cărţi cât şi oameni,ţinând cont că profesia îmi solicită să dedic textelor normative o mare parte din energia mintală .
Am început anul cu Herman Hesse şi cu greu m-am desprins de frumuseţea stilistică , complexitatea de idei şi personaje din cărţile lui. Lupul de stepă, Jocul cu mărgelele de sticlă,Siddhartha,Călătoria spre Soare-Răsare ,au abordat câteva teme care mi-au confruntat direct şi punctual câteva fațete ale personalității: ,,spiritul burghez” ,stările de extaz provocate de ţesăturile estetice de idei, exerciţiile spirituale formatoare de virtuţi. A rămas în urmă o aromă foarte persistentă.Da,Hesse a fost un geniu…
A urmat Bertrand Russel-În căutarea fericirii,o carte bine sistematizată despre cauzele nefericirii și cauzele fericirii,cu sugestii de bun simţ,căreia nu i-am găsit niciun cusur,nimic care să intre în conflict cu valorile creștine.
Acesta a fost momentul din an în care a intervenit o călăuză providențială, profesorul de filosofie Dan Tomuleţ , care ne-a deschis mai larg perspectiva mişcării umaniste printr-o serie de prelegeri cu tema CREŞTINISM şi MODERNITATE, având mottoul:
“Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” (Mat.7:26-27).
Seminarul a avut un puternic impact în dreptul meu.Avântul raţiunii,aroganţa raţiunii şi canibalismul raţiunii ,prin reprezenţanţii lor ,au dat naștere unui tablou greu de anticipat: opoziţia faţă de biserică s-a transformat în împotrivire faţă de Dumnezeu iar afirmarea omului a devenit impertinenţa omului,urmată de prăbușirea încrederii rațiunii în ea însăși,punctul final fiind nihilismul(negarea oricărui sens cognitiv,moral sau estetic).
Cam în aceeaşi perioadă a anului 2019,la Editura Vremea apărea cartea Geniul Greco-catolic românesc . Citind-o în acest cadru contextual ,am înţeles mai clar diferența :față de alte mişcări iluministe,mișcarea culturală transilvăneană de emancipare prin educaţie, Școala Ardeleană, nu a constituit un curent anticlerical ci a pornit tocmai din sânul Bisericii Greco-catolice.
Planul era să continui cu Haruki Murakami ,intrasem puţin în atmosferă printr-o interfaţă ,cartea Pur şi simplu despre muzică , o colecție de discuții între Haruki Murakami și Seiji Ozawa, realizate într-o perioadă în care dirijorul Seiji Ozawa se refăcea după o operație de cancer esofagian.
Dar m-am oprit aici cu literatura şi am răspuns chemării înţelepciunii .Autorul Dan Tomuleţ ne propune o serie de traduceri ,interpretări şi eseuri filosofice prin Editura Eikon. Am ales pentru început cărțile Înțeleptul cetății, Plotin:Despre frumos și Umbrele modernității.Deşi mă gândeam că sunt un om prea simplu ca să –i pot citi pe Platon sau Plotin , cu ajutorul unei călăuze potrivite acest nou început ar putea continua și în 2020.Iată un scurt fragment din prezentarea culegerii de eseuri Umbrele modernităţii de către autor, care mi-a stârnit interesul pentru a o lectura:
Prea de multe ori filosofii işi imaginează că, dacă au discutat între ei despre un anumit lucru, şi-au făcut datoria. O astfel de atitudine nu face insă decât să trădeze o neinţelegere, din partea lor, a funcţiei sociale pe care trebuie să o îndeplineasca. S-a afirmat, de asemenea, că discutarea problemelor modernităţii ar constitui o modă culturală şi, desigur, şi lucrul acesta este adevărat, dar numai pentru creatorii de modă care s-au rătăcit în domeniul filosofiei. Această ultimă atitudine ratează în întregime seriozitatea umană şi spirituală a misiunii filosofului, adică, aceea de a fi un om al adevarului si al implementarii adevarului, iar faptul acesta nu are nimic de-a face cu modele sau cu discuţiile inutile.
Aşadar,invitaţia la lectură rămâne deschisă.Timpul este preţios,nu o să putem citi toate cărţile bune dar sper să găsim cărţile potrivite personalităţii fiecăruia . Eu am parcurs din curiozitate un test :Află ce carte ţi se potriveşte. M-am bucurat de recomandarea finală, într-adevăr această carte(deja citită) mi-a plăcut foarte mult!
„La răsărit de Eden” – John Steinbeck
Te pierzi în prea multe personaje? Cu siguranță Steinbeck a găsit formula optimă să nu îl uiți pe niciunul. Personaje bine conturate, diferite, antipatice sau demne de toată admirația, în „La răsărit de Eden’ vei găsi inspirație și multe lecții de viață. Nu vei încheia cartea fără să declari că ai un nou personaj preferat din literatură, cu certitudine!
Pasiuni 