Domnul Împărățește – Traducere și comentariu la Apocalipsa lui Ioan -Silviu Tatu

cop_domnul_imparateste_fata_web-393x600

Am bucuria să mă regăsesc printre cititorii fără studii teologice care şi-au dorit să înteleagă mai profund cartea Apocalipsa.Am avut privilegiul să-l cunosc pe Silviu Tatu în calitatea de pastor-învăţător al Bisericii Baptiste Providenţa Oradea.Pe parcursul a trei ani de slujire şi-a propus să ne prezinte succint Planul lui Dumnezeu de răscumparare a umanitaţii căzute , oferindu-ne un program complex de studii biblice  prin parcurgerea Bibliei de la Geneza până la Apocalipsa.

Ne-am bucurat cu toţii când a sosit momentul predicilor din Apocalipsa însă în acelaşi timp am realizat măreţia acestei cărţi ,modalitatea aleasă de Dumnezeu de a surprinde concentrat,printr-o diversitate atat de bogată în imagine şi sunet istoria umanităţii , abstractul realităţilor spirituale atât de greu de inţeles pentru mintea omului.

Pentru cei care nu-l cunosc pe autorul Silviu Tatu (http://www.itpbucuresti.ro/cadre-didactice-titulare)  ar fi relevantă o mica paranteză.Participând la o serie de prelegeri dedicate autorului si apologetului crestin C.S.Lewis care l-au avut   ca invitat  pe Dr. Jerry Root (Wheaton College, SUA),am reţinut un principiu pe care incerc să-l valorific de fiecare data cand citesc o carte sau ascult un vorbitor. J.Root ne sugera să nu privim la un om ca şi la un spectacol ci să încercăm să descoperim ce vrea să ne transmită  Dumnezeu prin personalitatea lui unică .Din perspectiva acestui principiu,pe lângă expertiza profesională, Silviu Tatu se remarcă printr-o excepţională capacitate de analiză şi sinteză şi prin abilitatea de a survola cu multă uşurinţă şi concentraţie Biblia atunci cănd abordează anumite  tematici .

Pornind de la aceste considerente,apreciez că  acest comentariu ofera o soluţie echilibrată de abordare a cărţii Apocalipsa pentru cititori,autorul reuşind să “despacheteze” concentraţia acestei unice şi complexe  Revelaţii doar atât cât este necesar .Informaţia este foarte bine sistematizată şi suficientă pentru a-ţi provoca mintea să vadă şi să înţeleagă dincolo de cuvinte,sunet  şi imagine Planul lui Dumnezeu, realităţile luptei spirituale, consumarea istoriei .

Sper ca parcurgerea comentariului să produca minţilor voastre multă bucurie ,încurajare şi un salt al credinţei că Voia lui Dumnezeu se va face “precum în cer aşa şi pe pământ”.

Am ales câteva exemple de idei exegetice şi abordări care scot în evidenţă abilităţie autorului de a valorifica anumite detalii sau teme şi  care susţin scopul principal al cărţii , respectiv motivarea comunităţii creştine de a persevera în mărturie.

Oracolele către bisericile din provincia Asia(Apocalipsa 2-3)

Ideea exegetică

Cristosul înviat este preocupat de progresul Bisericii Sale,în ciuda condiţiilor vitrege şi concurenţiale în care aceasta vieţuieşte,dar o protejează şi o disciplinează la nevoie pentru a  persevera până la A Doua Sa Venire .

Teologia

Bisericile sunt ale Domnului, fără îndoială,dar numai învingătorii au viitor. Oracolele acestea vizează în ultimă instanţă eficientizarea capacităţii de mărturie a bisericilor din Asia.Niciuna dintre bisericile din Apocalipsa nu merită titlul de biserică irecuperabilă,din moment ce Domnul i se adresează fiecăreia în parte.

Din informaţiile presărate în aceste epistole constatăm că nu există două biserici identice intre ele.Nici chiar cele două biserici ireproşabile nu sunt identice, deşi amândouă au de suferit din partea evreilor:Smyrna va trece prin zece zile de încercare,iar Filadelfia va trece prin necaz la fel precum celelalte.În Sardeis, sinagoga nu mai era un loc de închinare inaintea lui Dumnezeu ci de planificare a persecutării bisericii.Ceea ce au făcut iudeii cu Isus, acum făceau cu apostolii şi cu ucenicii Domnului.Biserica din Pergam si biserica din Thyateira au probleme cu învăţătura străină dar ereziarhii nu sunt mai mulţi în Thyateira.Deşi este ultima din listă, biserica din Laodiceia nu este cea mai degradată.Bisericii din Laodiceia i se impută multe dar nu şi erezia sau înstrăinarea de Dumnezeu prin învăţătură, ci doar o lipsă de zel pentru Domnul şi o problemă cu percepţia de sine.

Păstrarea convingerilor monoteiste într-o lume politeistă este o mare realizare.Perseverenţa în învăţătura dreaptă este şi mai mare într-o lume în care există o mulţime de învăţături aparent corecte sau folositoare dar care sunt în neconcordanţă cu mărturia Scripturii. Convingerile ferme , asemenea celor împărtăşite de biserica din Efes,trebuie aduse împreună cu fapte de iubire. Iubirea dintâi nu este echivalentul îndrăgostirii pentru prima dată.Nu putem imagina relaţia cu Dumnezeu în termenii relaţiei dintre doi îndrăgostiţi ,în care dragostea vine şi pleacă de o manieră imprevizibilă.Dragostea creştină este mai mult decât un sentiment, este o stare în care se poate creşte.

 Creaţia înnoită(Apocalipsa 21:1-22:5)

Cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, criminali, curvari, vrăjitori, idolatri şi toţi mincinoşii, partea lor este in Tăul care arde cu foc şi pucioasă.Aceasta este moartea a doua”(Ap.21:8)

Interpretarea

Faptul că lista începe cu fricoşii şi se încheie cu mincinoşii ar putea sugera că Ioan intenţiona să atragă atenţia asupra unor manifestări specifice apostaţilor sau cel puţin relevante contemporanilor lui Ioan din Asia aflaţi sub presiunea cultului imperial.In această situaţie categoriile s-ar referi la diverse aspecte ale cultului pagan care îşi exercită presiunea pentru a-i determina pe creştini să se îndepărteze de Dumnezeu sau să trăiască duplicitar din teama de autorităţi, din fascinaţie pentru spectaculosul cultelor păgâne sau din interes pentru câştigul firesc.

Calităţile biruitorilor din Apocalipsa se califică drept perechi antitetice ale unora dintre categoriile listate aici:curajoşii din Smyrna(2:9-10) se opun fricoşilor, modelele de credincioşie din Thyateira(2:19) se opun necredincioşilor, neîntinaţii din Sardeis (3:4) se opun scârboşilor, criminalilor,desfrânaţilor şi vrăjitorilor, creştinii care nu au lepădat Numele Domnului din Filadelfia(3:8) se opun mincinoşilor. Contra-exemple ale celor condamnaţi la moarte veşnică sunt şi însoţitorii Mielului, evidenţiaţi prin curaj în mărturie(12:11) , curăţie sexuală, rostirea adevărului(14:4-5).

Mai multe detalii despre Editură și carte se pot urmări aici:
http://ecc.ro/?product=domnul_imparateste

 

 

 

Advertisements

Era nevoie de această carte

1333454643_femeilebibliei1

Am ales cartea Femeile Bibliei, prin ochii lui Dumnezeu provocată de recomandările editoriale, cu aşteptarea de a găsi în paginile ei profunzimea promisă şi depăşirea abordărilor tradiţionale, care se limitau mai ales la a sublinia locul femeilor în biserică şi la aspectele legate de ţinuta în adunare. Deşi autorul Jerram Barrs nu era pentru mine un nume cunoscut, a contat când l-am ales un detaliu din biografia lui: a fost discipolul apologetului creştin Francis Schaeffer, pe care l-am descoperit citind cartea Adevarata Spiritualitate, într-un moment de răscruce al umblării mele în viaţa de credinţă.

Lectura cărţii despre femeile de pe paginile Bibliei mi-a produs multă bucurie, chiar era mare nevoie de o astfel de resursă în mediul intercultural şi interconfesional românesc. Deşi, din prezentare, se anunţa deja o abordare diferită de cele tradiţionale, surpriza cea mai placută mi-a produs-o modul în care autorul valorifică adevărul că omul este produsul unui context cultural, că Dumnezeu nu forţează contextul atunci când intră în relaţie cu fiecare personalitate, ci Se delectează să-i răspundă omului potrivit temperamentului şi frămantărilor personale.

Încă din introducere, autorul ne pregăteşte pentru a descoperi pe paginile cărţii încurajarea, preţuirea, demnitatea, bunăvoinţa cu care Dumnezeu tratează femeia dar şi aspecte omise sau foarte puţin discutate în biserici precum locul femeilor în slujire sau problema abuzului sexual. Atenţia autorului se îndreaptă spre femei cu personalităţi complexe, cu diverse daruri spirituale şi situate în contexte culturale foarte diferite, atât din Vechiul cât şi din Noul Testament. Mă voi opri la câteva personaje şi abordări care mi-au plăcut în mod deosebit – cu speranţa că voi reuşi să transmit ceva ce să vă deschidă şi dumneavoastră apetitul.

Sara – mama tuturor credincioşilor este prezentată în contextul istoric şi cultural alături de Avram, iar autorul demonstrează că ea că nu se comportă deloc atipic, că era produsul vremii sale.

„Se va încrede Sarai (şi Avram) în promisiunile lui Dumnezeu, Îl vor crede ei pe cuvânt, se vor supune ei planurilor Sale, Îi vor îngădui ei să-Şi împlinească promisiunile la vremea hotărâtă de El? Sau vor încerca să-şi ia viaţa şi viitorul în propriile mâini şi să găsească propriile mijloace de a duce la îndeplinire promisiunile Sale atunci când vor ei? (…) Dacă ni se pare ofensator faptul că Sara si Avraam ne sunt daţi modele de credinţă şi neprihănire demne de urmat, atunci avem nevoie să ne întrebăm cât de bine ne cunoaştem inimile şi cât de bine ne amintim parcursul propriei necredinţe în promisiunile lui Dumnezeu pentru noi. Noi toţi suntem ca Sara şi Avraam în ce priveşte necredinţa şi neascultarea. Povestea fiecăruia este o poveste despre credincioşia lui Dumnezeu şi despre perseverenţa Lui în relaţie cu noi, în ciuda neîncrederii noastre în El şi a neputinţei de a ne agăţa cu toată puterea de harul Său uimitor.”

Tamar – o femeie a tragediei. Parcurgerea istoriei lui Tamar trezeşte într-o inimă sensibilă şi o minte ascuţită o întrebare tulburătoare: Cum să credem într-un Dumnezeu bun, având în vedere starea decăzută a lumii acesteia şi realitatea teribilă a suferinţei din vieţile oamenilor? Autorul ne sugerează câteva răspunsuri pe care le putem da celor care ne împărtăşesc durerea suferinţelor şi a tragediilor din viaţa lor.

„Nu Dumnezeu este autorul unor asemenea fapte rele precum violarea lui Tamar de către Amnon. Răul ia naştere în inima omeneasca, care o apucă pe căi greşite din proprie iniţiativă, fără vreun îndemn din partea lui Dumnezeu.(Iacov 1:13-15).

Trebuie să înţelegem că aceasta lume este căzută şi stricată – că este o lume anormală, nu una normală – este un adevăr care ne aduce mângâiere. Prin urmare nu trebuie să ne prefacem că un comportament cum ar fi agresarea sexuală a lui Tamar este un lucru bun dintr-o perspectivă sau alta, că, dacă îl punem într-o lumină potrivită putem spune: «Aha, acum înţeleg! Dacă ne uităm destul de atent, vedem că violenţa suferită de Tamar este în realitate spre binele ei. Violul acesta este o lecţie spirituală menită să-i aducă lui Tamar beneficii pe termen lung.» Nu trebuie să spunem una ca asta. Dimpotrivă, vom spune că violul este intrinsec rău. Nu există nimic bun, indiferent din ce unghi am privi, într-un asemenea act de violenţă şi răutate a unui bărbat faţă de sora, fiica sau soţia lui. Adevărul acesta ne aduce mângâiere. Nu trebuie să mă prefac că răutatea omenească pe care o văd în jurul meu este, într-un fel sau altul, bună.” (s.m.)

Samariteanca – proscrisa iubită este prezentată ca o metisă eretică şi păcătoasă, derutată de relaţiile ei eşuate atât cu barbaţii, cât şi cu divinitatea. Isus o tratează pe samariteancă cu decenţă, ca pe o persoană raţională şi în stare să gândească.

„El ştie asta cel mai bine, evident, fiindcă El este Creatorul femeilor, ca persoane făcute după Chipul lui Dumnezeu, în egală măsură cu bărbaţii. În calitate de Creator al femeilor, El cunoaşte cu amănuntul abilitaţile ei intelectuale şi capacitatea de a învăţa şi discuta teme teologice. Niciun învăţător (şi niciun bărbat ) nu îi vorbise vreodată în felul acela până atunci.

Suntem noi gata să urmăm pilda lui Isus şi să luăm în serios oamenii şi teologia lor arătându-le respect? Suntem noi dispuşi să avem discuţii profunde cu ei, chiar dacă noi considerăm că ideile lor sunt confuze? Cum răspundem noi la păcatul care este atât de evident în vieţile oamenilor? Ne punem în gardă, devenim rezervaţi şi reţinuţi? Îi transmitem dezaprobare şi respingere persoanei în cauză? Tonul vocii sau expresia feţei noastre trădează dispreţ şi batjocură? Isus nu a arătat nimic din toate acestea.”

Dacă cele spuse v-au stârnit cât de cât curiozitatea, vă urez lectură benefică!

Titlul în limba română: Femeile Bibliei, prin ochii lui Dumnezeu

Titlul original: Through His Eyes

Autor: Jerram Barrs

Traducere: Simona Mereu

An: 2012

Nr. de pagini: 320

ISBN: 978-606-8282-33-6

Text publicat inițial aici:
https://edituracasacartii.wordpress.com/2016/02/26/era-nevoie-de-aceasta-carte/