Thomas Schirrmacher-responsabilitatea etică în luarea deciziilor

 

descarcare

Am descoperit această carte căutând soluţii pentru un context  decizional  complex care presupunea  ierarhizarea unor valori  , asumarea unor riscuri  şi dorinţa mea presantă ca perspectiva de a transpune în practică o situaţie normativă să nu ducă la crearea unei rupturi între “trăirea în credinţă” şi “trăirea în lume”. Ceea ce am găsit a depăşit cu mult aşteptările mele ,mai ales prin bogăţia şi diversitatea studiilor de caz  şi limbajul accesibil.

Autorul propune trei premise   înaintea abordării aspectului concret al luării unei decizii,și anume:omul trebuie să fie gata (1) să iubească,(2) să raţioneze şi (3) să muncească iar apoi descrie pe larg,ilustrând cu exemple din diferite domenii (social,familial,ecleziastic,socio-politic),cele trei dimensiuni ale oricărei decizii –normativă,situaţională şi cea existenţială. De asemenea,subliniază principala problemă la care ajunge etica creştină atunci când aceste dimensiuni nu sunt văzute într-o relaţie de complementaritate ,ci într-una de excludere reciprocă.

Ceea ce conferă un mare atuu al soluţiilor propuse este faptul că anumite paragrafe ale cărţii cuprind subcapitole intitulate:”Cum poate fi transpus acest lucru într-un context secular?”,fiind prezentate exemple şi modalităţi prin care convingerile creştine pot fi aduse în dezbatere cu oameni care nu împărtăşesc fundamentul şi limbajul credinţei creştine.

Am ales pentru exemplificare câteva abordări din cadrul fiecarei dimensiuni decizionale.

Decizia normativă înseamnă a stabili valori şi a trasa limite,a aplica şi a transpune si a-ţi cunoaște propriile responsabilităţi.

Exemplul din domeniul familial al faptului ca valorile sunt “doar” un cadru :

“Cadrul în care Dumnezeu a aşezat căsnicia şi statutul conferit prin Creaţie rămân importante pentru totdeauna,dar ele nu înlocuiesc faptul că o căsnicie se modelează aici şi acum!Lecturarea şi enunţarea textelor biblice nu clădeşte dragostea în mod implicit.Dragostea nu acţionează împotriva poruncii,dar nu se rezumă doar la faptul că porunca nu este încălcată, ci înseamnă mai mult decât atât.Oamenii care vorbesc doar despre reguli pot fi asemenea unor arhitecţi buni-care ştiu totul despre construcţia caselor şi câştigă orice litigiu ivit din confruntarea cu autorităţile şi firmele de construcţie-cu toate acestea nu sunt câtuşi de puţin preocupaţi de faptul,esenţial de altfel,că aceste case sunt locuite de oameni.Oricât de bună ar fi o casă,fără prezenţa omului ea ar fi propriu-zis lipsită de importanţă.”

Conlucrarea  celor patru mandate etice de responsabilitate (Familia, Munca, Biserica si Statul)

Există pericolul ca un mandat să dorească să domine asupra unui alt mandat , refuzând să-i accepte caracterul autonom.Pe de altă parte ,este la fel de mare riscul ca unele mandate să îşi afirme totala independenţă,ceea ce ar nega caracterul interrelaţional al existenţei lor ca mandate.Prin urmare,este important să se cunoască domeniul de responsabilitate al unei anumite valori.Acela care,dimpotriva,ajunge să amestece diferitele domenii ale vieţii,va distruge libertatea fiecăruia dintre acestea.

Pericolul ca mandatele să-şi depăşească limitele.Exemple.

Familia domină Biserica.În Evul mediu au fost situaţii în care rudeniile unui papă stăpâneau asupra unei mari părţi a Bisericii.

Familia domină Statul.În istoria umanităţii s-a întâmplat adesea ca anumite familii de nobili,să domine asupra statului.Arabia Saudită este un exemplu contemporan în această privinţă.

Biserica domină familia.De-a lungul istoriei sale,Biserica a stabilit uneori reguli menite să limiteze sau să controleze libertatea familiei în ce priveşte educarea copiilor.

Statul domină economia.Socialismul şi comunismul oferă în această privinţă multe exemple. Dar şi birocraţia care a invadat democraţiile contemporane privează economia,înspre propriul ei dezavantaj ,de multe libertăţi.

Economia domină biserica.În istoria Europei s-a întâmplat adesea ca alegerea episcopilor şi a altor ierarhi bisericeşti să se facă pe baza unor tranzacţii financiare.

Decizia situaţională înseamnă a cântări,a fi înţelept.Autorul îsi motivează prin exemple din viaţa Domnului Isus părerea că îndemnurile biblice pornesc de la idea că în orice situaţie în care anumite valori(porunci) intră în conflict,este posibilă găsirea unor soluţii bune şi corecte.

Cum poate fi transpus acest lucru în context secular?

“Cine accept doar valori absolute şi limite prestabilite,nu este capabil să transpună în practică aceste valori într-un mod în care să ţină cont de situaţia dată.Adevărata artă în luarea unor decizii este dată de capacitatea de a aplica şi de a transpune valori neschimbabile-stabilite pentru moment sau pentru mai mult timp-în situaţii mereu noi(în parte şi “imposibile”).

Decizia existenţială înseamnă a interioriza,a acumula experienţă,a avea compasiune şi a cultiva relaţii,înseamnă în acelaşi timp acuzare şi apărare,a acţiona conform propriei personalităţi.A lua decizii existenţiale înseamnă a decide “singur”.

Cea mai puternică exemplificare a ceea ce înseamnă a decide “singur” se regăseşte în decizia lui Isus de a muri pentru noi pe cruce(Luca 22:42-45) . Isus venise pe lume cu un singur scop:să împlinească voinţa Tatălui şi să facă acest lucru de bună voie.Şi totuşi,din această decizie-care din punct de vedere normativ şi situaţional fusese de multă vreme clar asumată-s-a născut o decizie existenţială,care L-a zguduit pe Isus până în străfundurile fiinţei Sale.

“Sfânta Scriptură doreşte să ne protejeze de situaţii în care diferite aspecte ale eticii să fie puse în conflict unele cu altele.Cel care ia în considerare doar aspectul situaţional,riscă să desconsidere în final orice valoare normativă.Cel care preţuieşte doar normele,se va confrunta cu multe situaţii din care nu va putea găsi cale de ieşire.Invocarea normelor trebuie să fie însoţită de asumarea responsabilităţii la nivelul conştiinţei;reciproca este de asemenea valabilă,căci invocarea conştiinţei fără a lua în considerare valori supreme a putut fi făcută până şi de unul ca Adolf Hitler.

În virtutea statutului nostru de creştini,trebuie,în cazul tuturor deciziilor(1) să ştim cu claritate care sunt valorile şi legile noastre fundamentale,(2) să înţelegem şi să cântărim cât mai bine posibil situaţiile cu care ne confruntăm şi (3) să ajungem la final la o decizie care ,să ţină cont de faptul că relaţiile inter-umane sunt extrem de valoroase.

Chiar şi în cazul unor decizii care cântăresc greu în viaţa noastră,ne este de folos să ne aducem aminte de cuvântul liniştitor din Iacov 1:5-“Dacă vreunuia din voi îi lipseşte înţelepciunea,s-o ceară de la Dumnezeu ,care dă tuturor cu mână largă..”

ISBN:978-973-1813-35-6

Editura: Scriptum

Data aparitiei:09.06.2011

Numar de pagini:176

Tip coperta:softcover

Autor:Thomas Schirrmacher

 

 

Advertisements

Era nevoie de această carte

1333454643_femeilebibliei1

Am ales cartea Femeile Bibliei, prin ochii lui Dumnezeu provocată de recomandările editoriale, cu aşteptarea de a găsi în paginile ei profunzimea promisă şi depăşirea abordărilor tradiţionale, care se limitau mai ales la a sublinia locul femeilor în biserică şi la aspectele legate de ţinuta în adunare. Deşi autorul Jerram Barrs nu era pentru mine un nume cunoscut, a contat când l-am ales un detaliu din biografia lui: a fost discipolul apologetului creştin Francis Schaeffer, pe care l-am descoperit citind cartea Adevarata Spiritualitate, într-un moment de răscruce al umblării mele în viaţa de credinţă.

Lectura cărţii despre femeile de pe paginile Bibliei mi-a produs multă bucurie, chiar era mare nevoie de o astfel de resursă în mediul intercultural şi interconfesional românesc. Deşi, din prezentare, se anunţa deja o abordare diferită de cele tradiţionale, surpriza cea mai placută mi-a produs-o modul în care autorul valorifică adevărul că omul este produsul unui context cultural, că Dumnezeu nu forţează contextul atunci când intră în relaţie cu fiecare personalitate, ci Se delectează să-i răspundă omului potrivit temperamentului şi frămantărilor personale.

Încă din introducere, autorul ne pregăteşte pentru a descoperi pe paginile cărţii încurajarea, preţuirea, demnitatea, bunăvoinţa cu care Dumnezeu tratează femeia dar şi aspecte omise sau foarte puţin discutate în biserici precum locul femeilor în slujire sau problema abuzului sexual. Atenţia autorului se îndreaptă spre femei cu personalităţi complexe, cu diverse daruri spirituale şi situate în contexte culturale foarte diferite, atât din Vechiul cât şi din Noul Testament. Mă voi opri la câteva personaje şi abordări care mi-au plăcut în mod deosebit – cu speranţa că voi reuşi să transmit ceva ce să vă deschidă şi dumneavoastră apetitul.

Sara – mama tuturor credincioşilor este prezentată în contextul istoric şi cultural alături de Avram, iar autorul demonstrează că ea că nu se comportă deloc atipic, că era produsul vremii sale.

„Se va încrede Sarai (şi Avram) în promisiunile lui Dumnezeu, Îl vor crede ei pe cuvânt, se vor supune ei planurilor Sale, Îi vor îngădui ei să-Şi împlinească promisiunile la vremea hotărâtă de El? Sau vor încerca să-şi ia viaţa şi viitorul în propriile mâini şi să găsească propriile mijloace de a duce la îndeplinire promisiunile Sale atunci când vor ei? (…) Dacă ni se pare ofensator faptul că Sara si Avraam ne sunt daţi modele de credinţă şi neprihănire demne de urmat, atunci avem nevoie să ne întrebăm cât de bine ne cunoaştem inimile şi cât de bine ne amintim parcursul propriei necredinţe în promisiunile lui Dumnezeu pentru noi. Noi toţi suntem ca Sara şi Avraam în ce priveşte necredinţa şi neascultarea. Povestea fiecăruia este o poveste despre credincioşia lui Dumnezeu şi despre perseverenţa Lui în relaţie cu noi, în ciuda neîncrederii noastre în El şi a neputinţei de a ne agăţa cu toată puterea de harul Său uimitor.”

Tamar – o femeie a tragediei. Parcurgerea istoriei lui Tamar trezeşte într-o inimă sensibilă şi o minte ascuţită o întrebare tulburătoare: Cum să credem într-un Dumnezeu bun, având în vedere starea decăzută a lumii acesteia şi realitatea teribilă a suferinţei din vieţile oamenilor? Autorul ne sugerează câteva răspunsuri pe care le putem da celor care ne împărtăşesc durerea suferinţelor şi a tragediilor din viaţa lor.

„Nu Dumnezeu este autorul unor asemenea fapte rele precum violarea lui Tamar de către Amnon. Răul ia naştere în inima omeneasca, care o apucă pe căi greşite din proprie iniţiativă, fără vreun îndemn din partea lui Dumnezeu.(Iacov 1:13-15).

Trebuie să înţelegem că aceasta lume este căzută şi stricată – că este o lume anormală, nu una normală – este un adevăr care ne aduce mângâiere. Prin urmare nu trebuie să ne prefacem că un comportament cum ar fi agresarea sexuală a lui Tamar este un lucru bun dintr-o perspectivă sau alta, că, dacă îl punem într-o lumină potrivită putem spune: «Aha, acum înţeleg! Dacă ne uităm destul de atent, vedem că violenţa suferită de Tamar este în realitate spre binele ei. Violul acesta este o lecţie spirituală menită să-i aducă lui Tamar beneficii pe termen lung.» Nu trebuie să spunem una ca asta. Dimpotrivă, vom spune că violul este intrinsec rău. Nu există nimic bun, indiferent din ce unghi am privi, într-un asemenea act de violenţă şi răutate a unui bărbat faţă de sora, fiica sau soţia lui. Adevărul acesta ne aduce mângâiere. Nu trebuie să mă prefac că răutatea omenească pe care o văd în jurul meu este, într-un fel sau altul, bună.” (s.m.)

Samariteanca – proscrisa iubită este prezentată ca o metisă eretică şi păcătoasă, derutată de relaţiile ei eşuate atât cu barbaţii, cât şi cu divinitatea. Isus o tratează pe samariteancă cu decenţă, ca pe o persoană raţională şi în stare să gândească.

„El ştie asta cel mai bine, evident, fiindcă El este Creatorul femeilor, ca persoane făcute după Chipul lui Dumnezeu, în egală măsură cu bărbaţii. În calitate de Creator al femeilor, El cunoaşte cu amănuntul abilitaţile ei intelectuale şi capacitatea de a învăţa şi discuta teme teologice. Niciun învăţător (şi niciun bărbat ) nu îi vorbise vreodată în felul acela până atunci.

Suntem noi gata să urmăm pilda lui Isus şi să luăm în serios oamenii şi teologia lor arătându-le respect? Suntem noi dispuşi să avem discuţii profunde cu ei, chiar dacă noi considerăm că ideile lor sunt confuze? Cum răspundem noi la păcatul care este atât de evident în vieţile oamenilor? Ne punem în gardă, devenim rezervaţi şi reţinuţi? Îi transmitem dezaprobare şi respingere persoanei în cauză? Tonul vocii sau expresia feţei noastre trădează dispreţ şi batjocură? Isus nu a arătat nimic din toate acestea.”

Dacă cele spuse v-au stârnit cât de cât curiozitatea, vă urez lectură benefică!

Titlul în limba română: Femeile Bibliei, prin ochii lui Dumnezeu

Titlul original: Through His Eyes

Autor: Jerram Barrs

Traducere: Simona Mereu

An: 2012

Nr. de pagini: 320

ISBN: 978-606-8282-33-6

Text publicat inițial aici:
https://edituracasacartii.wordpress.com/2016/02/26/era-nevoie-de-aceasta-carte/