Fațetele unei chemări

19987_975432085846789_3921126283425785581_n

Provocarea de a-mi face publică mărturia a venit de la prietena mea Lidia Pop și a fost publicată în numărul 46 al revistei Lydia,in anul 2015. Este destul de dificil să surprinzi toate aspectele unei teme atât de profunde în două pagini de revistă. Totuși,pentru cei care nu mă cunosc chiar atât de bine, sper să fie relevante reperele alese pentru a da un contur  acestui parcurs inițiatic.

M-am născut în anul 1966 într-o familie modestă de funcționari din localitatea Lechința , județul Bistrița- Năsăud.Copilăria fericită, marcată de siguranța oferită într-un mediu protector, plin de dragoste ,seriozitate și pragmatism mi-a asigurat acel echilibru interior și energia necesară pentru o dezvoltare armonioasă  și implicarea în  tot felul de proiecte școlare și extrașcolare.

A urmat o cascadă de alegeri în formarea profesională,cam toate orientate spre științe exacte, modelarea proceselor  și optimizări în economie ,management în sănătate , administrație publică centrală și locală .Am urmat cursurile Colegiului Național “Liviu Rebreanu “Bistrița , Facultății de Planificare și Cibernetică Economică București și Facultății de Medicină și Farmacie Oradea.Între timp au apărut bucuriile  și greutățile oferite de viața de familie alături de un soț și doi copii în contextul de reforme și profunde transformări postcomuniste ale societății românești.

Influențele formării profesionale în direcția optimizărilor pe baza principiilor ciberneticii s-au regăsit cam  în toate aspectele vieții mele.Optimizările   prin forțe proprii au ajuns însă într-un punct critic pe la 40 de ani.Multe soluții sau schimbări depindeau de implicarea altora iar situațiile de viață s-au complicat atât de mult încât OPRIRILE s-au instalat una câte una până m-au copleșit.

Sosise vremea să-mi pun întrebări mai adânci .Cine controlează blocarea sistemelor în care trăiesc , cine și cum le poate debloca? A fost poate primul pas spre credință ,prin înțelegerea  că omul nu poate controla totul.Cuvântul “Dumnezeu” și credința în El era însă abstract și foarte general  pentru lumea mea care funcționa mult prea matematic, algoritmizabil și predictibil.Abia mai târziu am înțeles modul în care s-au reflectat în viața mea imperativele psalmului 46:”Opriți-vă și recunoașteți că Eu sunt Dumnezeu,că sunt înălțat peste neamuri,că sunt înălțat peste pământ!”

Cred că Dumnezeu aștepta întrebările mele și răspunsurile nu au întârziat să apară prin oameni și situații ,bucurii și suferințe.Revelația generală despre Dumnezeu s-a poticnit însa în contextul ecumenic în care se manifesta credința creștină în familia noastră mixtă din Transilvania,cu influențe otodoxe,romano-catolice și reformate maghiare,în conflictele întreținute de liderii religioși prin modul  de a sugera faptul că în timp ce propriile valori sunt bune  ,celelalte sunt rele. Și nu numai atât, mai era și  prejudecata generată de lupta mea mai veche cu timpul, luptă care mi-a alimentat convingerea că am nevoie de mai multe vieți ca să pot să fac tot ce mi-am propus și mi-aș dori.Din acest motiv mi-a fost foarte greu să înțeleg moartea,dar mai ales învierea lui Cristos și susțineam teoria reâncarnării Lui.

Dumnezeu însă își instala încet Împărăția  și se lăsa descoperit tot mai mult așa încât mi-a călăuzit pașii spre Biserica Baptistă Providența Oradea,locul  unde am ințeles  consecințele păcatului asupra umanitații și nevoia de un Mântuitor personal.Am luat decizia să evidențiez credința mea prin botez și am devenit membră a bisericii baptiste,apreciind accentul pus de neo-protestanți pe momentul revelației speciale în Isus Cristos,pe învățătură ,predicare,mărturisirea credinței ,puterea rugăciunii,formarea unor deprinderi de a căuta soluții pentru viață în Cuvantul lui Dumnezeu și implicațiile practice ale credinței creștine în societate .

Am cunoscut mulți oameni deosebiți care prin slujirea lor au facut ca Isus Cristos să înceapă să capete chip în mine ,procesul de transformare nefiind  deloc ușor.În  40 de ani ești afectat atât de păcatul personal cât și de rănile produse în viața ta de păcatele altora.În lipsa unor repere pe verticală,soluțiile oferite de orizontala umanității și valorilor create de om conduc în final la noi răni și idolatrie iar dezlipirea de idoli este lungă și dureroasă, proces pe care l-aș compara în termeni medicali cu un plan prelungit de intervenții chirurgicale , terapie intensivă și  recuperare.

Mintea mea însă se transforma cu fiecare predică și în inima rănită începea vindecarea ,așa încât ,odată cu trecerea timpului ,credința în Cristosul mort și înviat începea să devină o realitate ,începeam să devin un martor al învierii și să cred tot mai mult că   procesul regenerării spirituale va aduce noi și noi roade .

Faptul că conștientizezi și înțelegi păcatul specific și consecințele acestuia  te ajută și te motivează în această luptă personală și chiar dacă ești dezarmat pe moment că va dura până la sfârșitul vieții,privirea acestei realități cu luciditate iți dă speranță și te face fericit  știind că finalitatea este într-o  dimensiune sigură, în care iți recapeți demnitatea, echilibrul și devii din nou  un om întreg.

Au urmat multe opriri și evaluări de etapă și chiar dacă personalitatea omului născut din nou se recentrează într-o Persoană Vie și în alte valori,abilitățile personale rămân aceleași . Mi-am pus problema ce elimin și ce păstrez din trecutul meu,cum pot sa trăiesc practic această  nouă realitate,cum să aplic  principiile creștine în situații concrete așa încat să prezinte relevanță pentru mine și pentru cei din jurul meu.

Privind în istorie,am înțeles relevanța principiilor biblice pentru  contextele de viață contemporane ,complexitatea lor ,faptul că implementarea marilor proiecte implică asocieri,coroborarea multor reglementări legale și acte normative care intră uneori în conflict .Am înțeles faptul că dacă ești exagerat de normativ te poți încurca în detalii pe care nu le poți respecta  și nu poți merge mai departe  iar  luarea unor decizii presupune asumarea unor riscuri în contextul ierarhizarii valorilor.

M-au inspirat în situațiile prin care am trecut multe personaje  și atitudini biblice: atitudinea regelui David în fața dificilului Saul;implicarea Deborei și Iaelei în lupte mai grele,alături de bărbați , în perioada Judecătorilor, similară cu cea românească actuală,când toate lucrurile sunt cu susul în jos;actualitatea mesajelor profetice referitoare la dreptatea socială si idolatrie;curajul ,integritatea și credincioșia lui Daniel într-un context secular; sensibilitatea cu care Domnul Isus a abordat femeile păcătoase .

Căutările mele actuale sunt focalizate mai mult în direcția identificarii unor  principii și norme etice creștine în Biblie și contextualizarea acestora în profesie și viața de zi cu zi  prin decizii cât mai bune și responsabile. Provocarea cea mai mare rămâne valabilă  și în profesia mea actuală de auditor: evitarea exprimării unor norme , principii sau reguli rupte de context sau a luării unor decizii situaționale,fără repere în valori și norme etice.

Chiar dacă strigătul meu a fost auzit în mijlocul suferinței, sunt convinsă că dragostea lui Dumnezeu va continua să mă surprindă, El există și nu tace ,  după cum mi-a reamintit chiar azi un prieten. 🙂
Și te așteaptă și pe tine,cititorule, care ești în căutarea unori MARI răspunsuri!

«Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde! Îţi voi aduce la cunoştinţă lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.»

John Stott – conducatorul umil-de Julia Cameron

john_stott_conducatorul

Mi  s-a întâmplat nu doar o dată să-mi formez o anumită părere despre un om citindu-i cărțile și să fiu luată prin surprindere atunci când  citesc biografia lui sau chiar când am ocazia să-l cunosc personal. Și cu John Stott s-a întâmplat același lucru.Chiar dacă privindu-i chipul blând,senin și afectuos ai putea să-i conturezi un profil de păstor,atunci când îi citești  comentariile dar mai ales cartea Crucea lui Cristos,remarci ascuțimea minții și profunzimea ideilor demne de un veritabil profesor universitar. În niciun caz nu mi-am imaginat  unele contraste atât de izbitoare,o să divulg doar câteva:

După ce îl întâlnim în ipostaza de a refuza categoric să-și slujească națiunea prin implicarea în război,ne-am aștepta ca alături de pacifismul evident să întâlnim și o anumită formă a fricii. Totuși,îl găsim profund implicat în asistența socială, asumându-și realitățile cele mai dureroase.Doarme pe sub poduri , alături de cei fără adăpost , ca să simtă frigul la fel ca și ei.Doarme împreună cu cei nespălați iar apoi  pune bazele unui ABC social pentru oamenii cu puțină carte, înființând dușuri sociale și tabere pentru copii săraci.

La una dintre conferințele creștine la care a fost invitat apar și liderii unei mișcări ateiste, cu pancarde și destul de agitați.El nu-și pierde cumpătul,dimpotrivă,îi invita pe scenă,le dă cuvântul și răspunde punctual listei lor de 17 întrebări fără să și le noteze.Chiar dacă nu s-au înregistrat convertiri spontane, studenții creștini prezenți au fost puternic impulsionați să devină militanți pe câmpul de misiune iar asociația ateistă s-a desființat la scurt timp .

Au fost TREI DIRECȚII în viață pe care nu le-a urmărit.Fiecare ar fi fost bună însă nu erau în planul lui Dumnezeu pentru viața lui:

  • nu a devenit episcop deși a fost presat să facă acest lucru pe când era tânăr păstor;
  • nu a predat într-o universitate deși ar fi putut deveni profesor la universități renumite;
  • nu s-a căsătorit deși au existat două momente în viața lui când s-a întrebat dacă s-ar putea căsători dar a dat înapoi de fiecare dată,simțind că nu era voia lui Dumnezeu pentru el.

Veți găsi și alte surprinze și lectura va fi ,vă asigur,cu adevărat captivantă.Și nu numai, o puteți oferi  cadou pentru colecția Cartea de buzunar 🙂

http://www.scriptum.ro/librarie/john-stott-conducatorul-umil.html

 

 

 

 

 

C. S. Lewis – O viață de Alister E. McGrath

cover1-264x380

Diversitatea apariţiilor editoriale din ultima perioadă a distorsionat oarecum priorităţile pe care mi le-am propus pentru lectură.Trebuie să-i mulţumesc editorului Teofil Stanciu pentru că a readus în prim-plan această carte la un an după publicare.

Deşi am citit cărţile lui C.S.Lewis traduse şi am participat la prelegeri care au abordat anumite teme ale scrierilor sale, autorul Alister E. McGrath ne prezintă alte faţete ale autorului, ale “perechii de ochelari”  prin care,ca cititori ,ne putem privim pe noi înşine, lumea şi contextul mai larg în care ne situăm.

Premiera pentru mine a fost întâlnirea cu talentatul profesor Kirkpatrick,un specialist al dialogului viu şi interactiv  care a reuşit să-l motiveze pe C.S.Lewis în direcţia dezvoltării unei gândiri critice.Se pare că acesta a fost şi un tipar pentru Lewis, profesorul  universitar care reuşea să transmită informaţii dar şi entuziasm, care explica  idei complexe pe care şi le explicase lui însuşi mai întâi .

Faptul că se desfăta în tiparele vechi şi susţinea ideea că studierea trecutului ne ajută să înţelegem că ideile şi valorile propriului nostru secol sunt la fel de provizorii şi trecătoare precum cele din veacurile deja apuse nu presupune deloc stigmatizarea lui ca şi retrograd.

Ipostaza de a izola o durere profundă şi agresivă şi de a nu dori să mai vorbeşti despre ea (participarea lui C.S.Lewis la Primul Război Mondial)  poate fi o perspectivă nouă pentru aceia dintre noi care nu au trecut prin suferinţă şi nu înţeleg de multe ori lipsa de deschidere a celor agresaţi sau răniţi.

Mi-a plăcut mult modul în care autorul decodifică prima scriere în proză a lui C.S.Lewis, The Pilgrim’s Regress.  Cadrul propus de  Lewis pentru a explora raportul optim dintre raţiune şi imaginaţie este dialectica dintre “miazănoapte şi miazăzi ” .Spre miazănoapte sunt tiparele gândirii obiective bazate pe rațiune;spre miazăzi,tiparele gândirii subiective bazată pe afecte iar depărtarea de drumul principal face ca terenul să devină tot mai accidentat.Cei care ne-am convertit la vârste adulte cu siguranţă ne regăsim în parcursul  de a renegocia “târgul cu realitatea” ,de a ne redesena hărţile intelectuale în care să facem loc atât raţiunii cât şi imaginaţiei într-o lume ordonată.

Reconfigurarea realităţii prin crearea Narniei este o altă faţetă propusă de Lewis pentru a folosi legitim şi pozitiv imaginaţia umană,forţând limitele raţiunii.Însă ne propune să facem în primul rând distincţia între ceea ce este “imaginar” , fictiv, lipsit de un corespondent în realitate, care duce în final la amăgire şi “imaginativ” , adică ceva făurit de mintea omenească drept răspuns la o realitate superioară ei, în încercarea de a găsi imagini adecvate acelei realităţi.

Poate am fost mai pregătită să privesc umbrele din prima parte a vieţii lui,de prea multe ori asistăm la ipocrizia de a accepta cu uşurinţă lectura convertirii personajelor biblice însă cădem la testul confruntării cu aceste tipare în viaţa reală.

Viaţa cu lumini şi umbre a popularului autor cuprinsă în această carte ar putea fi o plăcută surpriză dar şi un ales şi preţuit cadou pentru un bun prieten.

Deci,vă invit la lectură,alte detalii editoriale se pot consulta aici:

http://www.newordpress.com/carti/c-s-lewis-o-viata/

 

 

 

 

 

 

Argument pentru Dumnezeu-Timothy Keller

1371105965_argument

Această carte m-a provocat când am răsfoit Introducerea.Mă aflam în prezența unui autor care,la începutul vieții sale de credință,trăia la fel ca și mine, în permanenta căutare a unei a treia tabere:nici ultraconservatoare dar nici una prea progresistă,care să promoveze relativismul moral. Nu a găsit-o ,însă a fost provocat să pună bazele unei astfel de biserici în mediul urban prin care să găsească acest echilibru dar și să ofere  o soluție pentru apărarea credinței creștine într-un mod lipsit   de obrăznicie, mânie sau lipsă de respect.

Cartea este concepută în două părți:PARTEA 1-Saltul Îndoielii si PARTEA 2-Argumente pentru credință și se bazează pe consemnările autorului pe parcursul a patru ani  de discuții cu membrii și liderii Bisericii prezbiteriene Redeemer,cu numeroși căutători,sceptici și critici, de diverse profesii specifice mediului urban.

Aproape fiecare capitol cuprinde citate ale autorului englez C.S.Lewis și , mai rar  ,ale teologului american Jonathan Edwards(el contribuind la structura de bază a teologiei lui Keller), aceștia influențând într-un mod substanțial credința creștină a familiei Keller.

Mi-a plăcut în mod special argumentarea nevoii de a particulariza restricțiile care pot să conducă la creșterea morală și spirituală din capitolul SALTUL ÎNDOIELII-Creștinismul este o cămașă de forță(pag.68-69)

Experimentele,riscurile si greșelile conduc la creștere numai dacă,în timp,ne ajută să ne cunoaștem atât limitele cât și capacitățile.Dacă intelectual,vocațional și fizic nu creștem decât prin constrângeri corect impuse,de ce nu ar sta lucrurile la fel și în privința creșterii morale și spirituale?În loc de a insista pe libertate pentru a crea realitate spirituală,oare n-ar trebui sa căutăm să descoperim această realitate și să ne disciplinăm pentu a trai in acord cu ea?

Restrângerea,disciplina și constrângerea nu duc în mod automat la eliberare.De exemplu,un tanar de 1,60 si 56 kg n-ar trebui să-și fixeze ca obiectiv să ajungă înaintaș în Liga I de fotbal american.Toată disciplina și străduința din lume nu vor face decât să-i producă frustrare.Prin urmare,disciplina și constrângerea ne eliberează numai dacă se află în acord cu realitatea naturii și capacității noastre.În multe domenii ale vieții ,libertatea nu este atât absența restricțiilor cât identificarea restricțiilor benefice, care ne aduc eliberare.

Și nu în ultimul rând este de subliniat sensibilitatea autorului față de soția sa , Kathy , consemnată în capitolul Mulțumiri.Principalul motiv pentru care cartea a fost trimisă la tipar este pentru că i-a plăcut ei 🙂

Detalii despre cuprinsul cărții se pot consulta aici:

http://www.sbro.ro/p-argument-pentru-dumnezeu-3107.html

The Power for True Success: How to Build Character in Your Life

51ubi2wpwl

S-au scris multe cărţi despre succes.Cam toate îţi oferă “secretele succesului” , “reţete la cheie” sau un număr de paşi,sfaturi privind dezvoltarea inteligenţei emoţionale.Deţin astfel de cărţi,cam 2 metri de etajera şi m-am străduit să le şi aplic.Soluţiile propuse sunt posibile insă numai pană la un punct.

Cartea de faţă  propune o alta abordare :succesul nu constă în ceea ce vom realiza în viață, ci în ceea ce ne va propulsa spre aceste realizări—caracterul personal . Conţine definiţii, principii şi soluţii (Ce? şi Cum?) pentru dezvoltarea a 49 trăsături de caracter inspirate din personalitatea Domnului Isus ,Cel care exprimă plinătatea caracterului lui Dumnezeu şi este o resursă mai onestă pentru că spune un adevăr care poate te surprinde şi este cam incomod:nu vei putea de unul singur, prin forţe proprii. Procesul de construire a caracterului este lung, cu multe teste, uneori dureros , necesită credinţa în ceva ce nu vezi , contextele de viaţă sunt cele zilnice, iar numele partenerului care te asistă este Duhul Sfânt  .  Promite însă un rezultat final pe care cu siguranţă şi-l doreşte orice om: descoperirea identităţii şi a unei persoanalităţi unice ,  a iubirii autentice .

Este una dintre cărţile pe care aş lua-o dacă aş fi nevoită să plec urgent cu un bagaj sumar, se poate reciti periodic şi aprofunda.Puteţi răsfoi câteva pagini aici:

https://www.amazon.com/Power-True-Success-Build-Character/dp/0916888193/ref=sr_1_3?s=books&ie=UTF8&qid=1478526832&sr=1-3

Actualizare:

Cartea a fost recent tradusă şi in limba română:

http://www.iblp.ro/librarie/caracterul-puterea-pentru-un-succes-autentic/

Domnul Împărățește – Traducere și comentariu la Apocalipsa lui Ioan -Silviu Tatu

cop_domnul_imparateste_fata_web-393x600

Am bucuria să mă regăsesc printre cititorii fără studii teologice care şi-au dorit să înteleagă mai profund cartea Apocalipsa.Am avut privilegiul să-l cunosc pe Silviu Tatu în calitatea de pastor-învăţător al Bisericii Baptiste Providenţa Oradea.Pe parcursul a trei ani de slujire şi-a propus să ne prezinte succint Planul lui Dumnezeu de răscumparare a umanitaţii căzute , oferindu-ne un program complex de studii biblice  prin parcurgerea Bibliei de la Geneza până la Apocalipsa.

Ne-am bucurat cu toţii când a sosit momentul predicilor din Apocalipsa însă în acelaşi timp am realizat măreţia acestei cărţi ,modalitatea aleasă de Dumnezeu de a surprinde concentrat,printr-o diversitate atat de bogată în imagine şi sunet istoria umanităţii , abstractul realităţilor spirituale atât de greu de inţeles pentru mintea omului.

Pentru cei care nu-l cunosc pe autorul Silviu Tatu (http://www.itpbucuresti.ro/cadre-didactice-titulare)  ar fi relevantă o mica paranteză.Participând la o serie de prelegeri dedicate autorului si apologetului crestin C.S.Lewis care l-au avut   ca invitat  pe Dr. Jerry Root (Wheaton College, SUA),am reţinut un principiu pe care incerc să-l valorific de fiecare data cand citesc o carte sau ascult un vorbitor. J.Root ne sugera să nu privim la un om ca şi la un spectacol ci să încercăm să descoperim ce vrea să ne transmită  Dumnezeu prin personalitatea lui unică .Din perspectiva acestui principiu,pe lângă expertiza profesională, Silviu Tatu se remarcă printr-o excepţională capacitate de analiză şi sinteză şi prin abilitatea de a survola cu multă uşurinţă şi concentraţie Biblia atunci cănd abordează anumite  tematici .

Pornind de la aceste considerente,apreciez că  acest comentariu ofera o soluţie echilibrată de abordare a cărţii Apocalipsa pentru cititori,autorul reuşind să “despacheteze” concentraţia acestei unice şi complexe  Revelaţii doar atât cât este necesar .Informaţia este foarte bine sistematizată şi suficientă pentru a-ţi provoca mintea să vadă şi să înţeleagă dincolo de cuvinte,sunet  şi imagine Planul lui Dumnezeu, realităţile luptei spirituale, consumarea istoriei .

Sper ca parcurgerea comentariului să produca minţilor voastre multă bucurie ,încurajare şi un salt al credinţei că Voia lui Dumnezeu se va face “precum în cer aşa şi pe pământ”.

Am ales câteva exemple de idei exegetice şi abordări care scot în evidenţă abilităţie autorului de a valorifica anumite detalii sau teme şi  care susţin scopul principal al cărţii , respectiv motivarea comunităţii creştine de a persevera în mărturie.

Oracolele către bisericile din provincia Asia(Apocalipsa 2-3)

Ideea exegetică

Cristosul înviat este preocupat de progresul Bisericii Sale,în ciuda condiţiilor vitrege şi concurenţiale în care aceasta vieţuieşte,dar o protejează şi o disciplinează la nevoie pentru a  persevera până la A Doua Sa Venire .

Teologia

Bisericile sunt ale Domnului, fără îndoială,dar numai învingătorii au viitor. Oracolele acestea vizează în ultimă instanţă eficientizarea capacităţii de mărturie a bisericilor din Asia.Niciuna dintre bisericile din Apocalipsa nu merită titlul de biserică irecuperabilă,din moment ce Domnul i se adresează fiecăreia în parte.

Din informaţiile presărate în aceste epistole constatăm că nu există două biserici identice intre ele.Nici chiar cele două biserici ireproşabile nu sunt identice, deşi amândouă au de suferit din partea evreilor:Smyrna va trece prin zece zile de încercare,iar Filadelfia va trece prin necaz la fel precum celelalte.În Sardeis, sinagoga nu mai era un loc de închinare inaintea lui Dumnezeu ci de planificare a persecutării bisericii.Ceea ce au făcut iudeii cu Isus, acum făceau cu apostolii şi cu ucenicii Domnului.Biserica din Pergam si biserica din Thyateira au probleme cu învăţătura străină dar ereziarhii nu sunt mai mulţi în Thyateira.Deşi este ultima din listă, biserica din Laodiceia nu este cea mai degradată.Bisericii din Laodiceia i se impută multe dar nu şi erezia sau înstrăinarea de Dumnezeu prin învăţătură, ci doar o lipsă de zel pentru Domnul şi o problemă cu percepţia de sine.

Păstrarea convingerilor monoteiste într-o lume politeistă este o mare realizare.Perseverenţa în învăţătura dreaptă este şi mai mare într-o lume în care există o mulţime de învăţături aparent corecte sau folositoare dar care sunt în neconcordanţă cu mărturia Scripturii. Convingerile ferme , asemenea celor împărtăşite de biserica din Efes,trebuie aduse împreună cu fapte de iubire. Iubirea dintâi nu este echivalentul îndrăgostirii pentru prima dată.Nu putem imagina relaţia cu Dumnezeu în termenii relaţiei dintre doi îndrăgostiţi ,în care dragostea vine şi pleacă de o manieră imprevizibilă.Dragostea creştină este mai mult decât un sentiment, este o stare în care se poate creşte.

 Creaţia înnoită(Apocalipsa 21:1-22:5)

Cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, criminali, curvari, vrăjitori, idolatri şi toţi mincinoşii, partea lor este in Tăul care arde cu foc şi pucioasă.Aceasta este moartea a doua”(Ap.21:8)

Interpretarea

Faptul că lista începe cu fricoşii şi se încheie cu mincinoşii ar putea sugera că Ioan intenţiona să atragă atenţia asupra unor manifestări specifice apostaţilor sau cel puţin relevante contemporanilor lui Ioan din Asia aflaţi sub presiunea cultului imperial.In această situaţie categoriile s-ar referi la diverse aspecte ale cultului pagan care îşi exercită presiunea pentru a-i determina pe creştini să se îndepărteze de Dumnezeu sau să trăiască duplicitar din teama de autorităţi, din fascinaţie pentru spectaculosul cultelor păgâne sau din interes pentru câştigul firesc.

Calităţile biruitorilor din Apocalipsa se califică drept perechi antitetice ale unora dintre categoriile listate aici:curajoşii din Smyrna(2:9-10) se opun fricoşilor, modelele de credincioşie din Thyateira(2:19) se opun necredincioşilor, neîntinaţii din Sardeis (3:4) se opun scârboşilor, criminalilor,desfrânaţilor şi vrăjitorilor, creştinii care nu au lepădat Numele Domnului din Filadelfia(3:8) se opun mincinoşilor. Contra-exemple ale celor condamnaţi la moarte veşnică sunt şi însoţitorii Mielului, evidenţiaţi prin curaj în mărturie(12:11) , curăţie sexuală, rostirea adevărului(14:4-5).

Mai multe detalii despre Editură și carte se pot urmări aici:
http://ecc.ro/?product=domnul_imparateste

 

 

 

Thomas Schirrmacher-responsabilitatea etică în luarea deciziilor

 

descarcare

Am descoperit această carte căutând soluţii pentru un context  decizional  complex care presupunea  ierarhizarea unor valori  , asumarea unor riscuri  şi dorinţa mea presantă ca perspectiva de a transpune în practică o situaţie normativă să nu ducă la crearea unei rupturi între “trăirea în credinţă” şi “trăirea în lume”. Ceea ce am găsit a depăşit cu mult aşteptările mele ,mai ales prin bogăţia şi diversitatea studiilor de caz  şi limbajul accesibil.

Autorul propune trei premise   înaintea abordării aspectului concret al luării unei decizii,și anume:omul trebuie să fie gata (1) să iubească,(2) să raţioneze şi (3) să muncească iar apoi descrie pe larg,ilustrând cu exemple din diferite domenii (social,familial,ecleziastic,socio-politic),cele trei dimensiuni ale oricărei decizii –normativă,situaţională şi cea existenţială. De asemenea,subliniază principala problemă la care ajunge etica creştină atunci când aceste dimensiuni nu sunt văzute într-o relaţie de complementaritate ,ci într-una de excludere reciprocă.

Ceea ce conferă un mare atuu al soluţiilor propuse este faptul că anumite paragrafe ale cărţii cuprind subcapitole intitulate:”Cum poate fi transpus acest lucru într-un context secular?”,fiind prezentate exemple şi modalităţi prin care convingerile creştine pot fi aduse în dezbatere cu oameni care nu împărtăşesc fundamentul şi limbajul credinţei creştine.

Am ales pentru exemplificare câteva abordări din cadrul fiecarei dimensiuni decizionale.

Decizia normativă înseamnă a stabili valori şi a trasa limite,a aplica şi a transpune si a-ţi cunoaște propriile responsabilităţi.

Exemplul din domeniul familial al faptului ca valorile sunt “doar” un cadru :

“Cadrul în care Dumnezeu a aşezat căsnicia şi statutul conferit prin Creaţie rămân importante pentru totdeauna,dar ele nu înlocuiesc faptul că o căsnicie se modelează aici şi acum!Lecturarea şi enunţarea textelor biblice nu clădeşte dragostea în mod implicit.Dragostea nu acţionează împotriva poruncii,dar nu se rezumă doar la faptul că porunca nu este încălcată, ci înseamnă mai mult decât atât.Oamenii care vorbesc doar despre reguli pot fi asemenea unor arhitecţi buni-care ştiu totul despre construcţia caselor şi câştigă orice litigiu ivit din confruntarea cu autorităţile şi firmele de construcţie-cu toate acestea nu sunt câtuşi de puţin preocupaţi de faptul,esenţial de altfel,că aceste case sunt locuite de oameni.Oricât de bună ar fi o casă,fără prezenţa omului ea ar fi propriu-zis lipsită de importanţă.”

Conlucrarea  celor patru mandate etice de responsabilitate (Familia, Munca, Biserica si Statul)

Există pericolul ca un mandat să dorească să domine asupra unui alt mandat , refuzând să-i accepte caracterul autonom.Pe de altă parte ,este la fel de mare riscul ca unele mandate să îşi afirme totala independenţă,ceea ce ar nega caracterul interrelaţional al existenţei lor ca mandate.Prin urmare,este important să se cunoască domeniul de responsabilitate al unei anumite valori.Acela care,dimpotriva,ajunge să amestece diferitele domenii ale vieţii,va distruge libertatea fiecăruia dintre acestea.

Pericolul ca mandatele să-şi depăşească limitele.Exemple.

Familia domină Biserica.În Evul mediu au fost situaţii în care rudeniile unui papă stăpâneau asupra unei mari părţi a Bisericii.

Familia domină Statul.În istoria umanităţii s-a întâmplat adesea ca anumite familii de nobili,să domine asupra statului.Arabia Saudită este un exemplu contemporan în această privinţă.

Biserica domină familia.De-a lungul istoriei sale,Biserica a stabilit uneori reguli menite să limiteze sau să controleze libertatea familiei în ce priveşte educarea copiilor.

Statul domină economia.Socialismul şi comunismul oferă în această privinţă multe exemple. Dar şi birocraţia care a invadat democraţiile contemporane privează economia,înspre propriul ei dezavantaj ,de multe libertăţi.

Economia domină biserica.În istoria Europei s-a întâmplat adesea ca alegerea episcopilor şi a altor ierarhi bisericeşti să se facă pe baza unor tranzacţii financiare.

Decizia situaţională înseamnă a cântări,a fi înţelept.Autorul îsi motivează prin exemple din viaţa Domnului Isus părerea că îndemnurile biblice pornesc de la idea că în orice situaţie în care anumite valori(porunci) intră în conflict,este posibilă găsirea unor soluţii bune şi corecte.

Cum poate fi transpus acest lucru în context secular?

“Cine accept doar valori absolute şi limite prestabilite,nu este capabil să transpună în practică aceste valori într-un mod în care să ţină cont de situaţia dată.Adevărata artă în luarea unor decizii este dată de capacitatea de a aplica şi de a transpune valori neschimbabile-stabilite pentru moment sau pentru mai mult timp-în situaţii mereu noi(în parte şi “imposibile”).

Decizia existenţială înseamnă a interioriza,a acumula experienţă,a avea compasiune şi a cultiva relaţii,înseamnă în acelaşi timp acuzare şi apărare,a acţiona conform propriei personalităţi.A lua decizii existenţiale înseamnă a decide “singur”.

Cea mai puternică exemplificare a ceea ce înseamnă a decide “singur” se regăseşte în decizia lui Isus de a muri pentru noi pe cruce(Luca 22:42-45) . Isus venise pe lume cu un singur scop:să împlinească voinţa Tatălui şi să facă acest lucru de bună voie.Şi totuşi,din această decizie-care din punct de vedere normativ şi situaţional fusese de multă vreme clar asumată-s-a născut o decizie existenţială,care L-a zguduit pe Isus până în străfundurile fiinţei Sale.

“Sfânta Scriptură doreşte să ne protejeze de situaţii în care diferite aspecte ale eticii să fie puse în conflict unele cu altele.Cel care ia în considerare doar aspectul situaţional,riscă să desconsidere în final orice valoare normativă.Cel care preţuieşte doar normele,se va confrunta cu multe situaţii din care nu va putea găsi cale de ieşire.Invocarea normelor trebuie să fie însoţită de asumarea responsabilităţii la nivelul conştiinţei;reciproca este de asemenea valabilă,căci invocarea conştiinţei fără a lua în considerare valori supreme a putut fi făcută până şi de unul ca Adolf Hitler.

În virtutea statutului nostru de creştini,trebuie,în cazul tuturor deciziilor(1) să ştim cu claritate care sunt valorile şi legile noastre fundamentale,(2) să înţelegem şi să cântărim cât mai bine posibil situaţiile cu care ne confruntăm şi (3) să ajungem la final la o decizie care ,să ţină cont de faptul că relaţiile inter-umane sunt extrem de valoroase.

Chiar şi în cazul unor decizii care cântăresc greu în viaţa noastră,ne este de folos să ne aducem aminte de cuvântul liniştitor din Iacov 1:5-“Dacă vreunuia din voi îi lipseşte înţelepciunea,s-o ceară de la Dumnezeu ,care dă tuturor cu mână largă..”

ISBN:978-973-1813-35-6

Editura: Scriptum

Data aparitiei:09.06.2011

Numar de pagini:176

Tip coperta:softcover

Autor:Thomas Schirrmacher