Cursul de vară Jubilate,pas cu pas

Totul a început în anul 2012 din dorinţa de a mai participa la un atelier coral cu Ken Tucker, cel din anul 2009 organizat la Oradea a avut pentru mine un impact foarte mare! Nu mi-aş fi putut imagina că în două zile,cca. 300 de oameni care nu se cunosc pot învăţa minim 5 piese corale complexe şi pot cânta împreună..

Dar Cursul de vară oferă şi alte ateliere pentru diferite abilităţi ,pentru începători şi avansaţi. În cei 7 ani ,am ales să particip la cursurile de Canto,Teoria muzicii fără durere, Închinarea-esenţă  şi creativitate, Blockflote începători iar apoi Blockflote avansaţi.

 

 

2012-2018, judeţul BIHOR-şapte ani BUNI cu Fundaţia Jubilate la Cursurile de vară de la Şelimbăr.

În anul 2017 ,fidelitatea şi perseverenţa ne-a  fost răsplătită cu un bonus : participarea împreună cu Credo Tv la înregistrarea video a pieselor corale din culegerea  de imnuri Jubilate vol.II şi lansarea acestui volum la Sibiu iar apoi,în 2018, în alte oraşe din ţară: Cluj, Bistriţa, Iaşi, Suceava, Bucureşti ,Timişoara.

 

 

Pe lîngă organizarea impecabilă şi seriozitate,atmosfera de comuniune a rămas pentru mine un model  de Alianţă Evanghelică funcţională.Oamenii din Echipa Jubilate ,,au pariat pe Cristos” şi toate celelalte aspecte denominaţionale caracteristice cultului neoprotestant au devenit secundare.

Ce va urma??Probabil vom ajunge în noi oraşe şi dialogul ecumenic se va extinde .  Abia aştept!

Segmentul de drum parcurs de mine este scurt,poți afla mai multe detalii despre Fundația Jubilate pe site:https://jubilate.ro/ro/despre-jubilate.aspx

 

Advertisements

Cu Jubilate,visele devin realitate

1610790_756032624453404_8781172567600344515_n

În toamna anului 2010 ,Mariana Gherasim,profesor de muzică, a lansat provocarea în biserica noastră să fim parte într-un proiect muzical: învăţarea să cântam la  instrumentul blockflote.Am răspuns afirmativ, motivată şi de un vis neîmplinit din perioada copilăriei , acela de a cânta la un instrument muzical.

Grupul format a fost eterogen,10 persoane cu vârste cuprinse intre 10 si 45  ani,elevi şi adulţi de diferite profesii,având cunoştinţe muzicale  minimale dobîndite în învăţământul gimnazial.

Experienţa a fost deosebită pentru toţi pe parcursul primilor doi ani.Pe lângă învăţătura primită,Mariana a folosit această circumstanţă şi ca pe un atelier de formare spirituală , împletind lecţia de muzică cu rugăciunea, încurajarea,căutarea surselor textelor cântate în Biblie, mărturii personale prin care textele cântate sau aranjamentele muzicale ne-au fost alături în încercări .

Cu siguranţă fiecare dintre cei 10 au experimentat transformări spirituale în acea perioadă, încerc să rememorez cîteva momente care au avut cel mai mare impact asupra mea.

  • Ca şi iubitor şi ascultător de jazz,acest gen mi-a format gusturile spre muzica complexă,plină de nuanţe. Pentru prima dată am apreciat compozitorii care au scris muzică simplă ,am mulţumit prin rugăciune pentru ei şi am conştientizat mai adânc că simplitatea este primul pas pe care trebuie să-l faci în orice domeniu dar să nu-ţi doreşti să rămâi acolo.
  • Un alt moment a fost cel în care am fost solicitaţi pentru prima dată să slujim bisericii.Ca şi meloman pasionat,nu mă apreciam suficient de pregatită pentru acest pas.Mi-am amintit însă faptul că în prima oră de atelier am semnat un angajament de a sluji atunci când ni se va cere. Decizia era a Marianei  ,ea era evaluatorul iar noi ceilalţi trebuia să ne supunem.A contat foarte mult pentru mine acel angajament semnat,angajamentele responsabilizează,nu te lasă să renunţi aşa uşor sau să fii superficial .
  • Fluierul este un prieten care iţi răsplăteşte repede părtăşia,te poti bucura de evoluţia în a cânta piese din ce în ce mai lungi şi cu note mai multe .Fiecare dintre noi am reuşit să cântăm la sfarşitul primilor doi ani câte o piesă fără partitură.

Nici nu am bănuit atunci că va urma o zi in care se vor putea bucura şi alţii de o astfel de resursă.În anul 2014,la Forumul German din Sibiu, a avut loc lansarea Manualului de Blockflote,autori Mariana Gherasim şi Susan Strohschein-directorul Fundaţiei Jubilate.

Este 2018 şi povestea noastră continuă, ni s-au alăturat şi alţi doritori împreună cu  copilaşii lor. În opinia mea,faptul că metoda din acest manual a fost testată practic,că nu este ceva abstract,rupt de realitate, ii ridică valoarea .Vă încurajez să indrăzniţi să folosiţi Manualul de Blockflote şi să fiţi parte  în astfel de provocări.

Lectura Bibliei-o experienţă personalizată(II)

Desprinderea de atmosfera cărţilor parcurse în Trimestrul I a fost destul de grea, m-au urmărit două teme mari:concentraţia de înţelepciune din Cartea Proverbelor şi tema Ispăşirii,atât de frecventă în Pentateuh. Totuşi am pornit mai departe însoţită de bucuria descoperirii unei cărţi dense şi atractive <<Raluca Boboc,Reprezentări ale corpului în imaginarul biblic-Cartea Proverbelor>> pe care am citit-o în paralel cu tematica propusă pentru Trimestrul II:15 Cărţi din Vechiul şi Noul Testament.

pf_1530302527

Lectura Evangheliei după Marcu mi-a adus în prim-plan amintirile începutului, a fost prima carte citită din Noul Testament în urmă cu zece ani.Aşa cum se menţionează în Introducerea în Noul Testament-CARSON & Moo,

în Evanghelia după Marcu ,relatarea lucrării lui Isus este orientată spre acţiune. Fără multe pasaje ample care să conţină învăţătura lui Isus , Marcu schimbă foarte repede decorul .Isus este mereu în mişcare, vindecând , exorcizând, înfruntându-Şi adversarii şi dând învăţătură ucenicilor. Semnificaţia scrierii lui Marcu constă aproape integral în faptul că el pune la dispoziţia evangheliştilor mai prolifici(Luca,Matei) materia primă pentru evangheliile lor. Contribuţia lui Marcu ar putea fi considerată una în principal istorică:el a fost primul care a scris o evanghelie,primul care a prezentat o relatare a lucrării lui Isus în această formă specială, modificată, a genului biografic greco-roman.

Am continuat cu Cartea a doua a Psalmilor încercând să identific contextul istoric şi situaţiile care au determinat stările sufleteşti exprimate în rugăciune,fiind, practic ,o împletire a lecturii acestora cu cărţile 1-2 Samuel.Aceşti psalmi  au inspirat mulţi artişti,eu am ascultat îndeosebi Mendelssohn iar dintre pictori am rămas  alături de Chagall:
pf_1530299174

Cartea Faptele Apostolilor a fost mai uşor de parcurs urmărind temele propuse de autorii Introducerii în Noul Testament : Planul lui Dumnezeu,Prezenţa viitorului , Mântuirea , Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, Poporul lui Dumnezeu. Am meditat îndeosebi la secvenţa Botez-Primirea Duhului Sfânt ,la faptul că poţi să parcurgi ritualul Botezului dar să nu primeşti Duhul Sfânt. M-am întors în timp la  acel moment iniţiatic în care  am fost convinsă de păcat şi am luat decizia pentru botez însă n-aş fi ştiut ce anume urmează, prezbiterii bisericii au fost cei care au continuat rugăciunile de cerere şi mijlocire pentru lucrarea Duhului Sfânt.Mi-am amintit în acest context de o profundă meditaţie a lui RATZINGER în cartea Isus din Nazaret asupra acestei secvenţe, chiar dacă contextul era diferit.

,,Trebuie să mai medităm asupra a două aspecte ale nunţii din Cana,pentru a putea sonda oarecum profunzimea ei cristologică-autorevelarea lui Isus şi ,,slava” Sa. Aici se arată ceva din împlinirea Legii,care se realizează în fiinţa şi activitatea lui Isus. Legea nu este negată,nu este dată la o parte.Abluţiunea rituală rămîne,la urma urmelor,un ritual ,un gest de speranţă.Ea rămîne apă, aşa cum tot ce fac oamenii rămîne apă înaintea lui Dumnezeu. Purificarea rituală nu ajunge niciodată pentru a-l face pe om vrednic de Dumnezeu,cu adevărat ,,curat” pentru Dumnezeu. Apa se transformă în vin.Strădaniilor omeneşti le vine în întîmpinare darul lui Dumnezeu , care se dăruieşte pe Sine, punînd astfel bazele unei sărbatori a bucuriei,pe care doar prezenţa lui Dumnezeu şi a darului Său o fac posibilă.

Am ales să continui cu Epistolele 1 şi 2 Petru ,urmărind  traseul misionar şi relatările din cartea Faptele Apostolilor, concentrându-mă asupra proceselor de sfinţire,testarea credinţei şi a învăţăturilor false. Atmosfera creştinismului timpuriu este foarte bine surprinsă în Filmul Qvo Vadis(2001), o ecranizare reuşită a romanului istoric scris de Henryk Sienkiewicz, pentru care, în 1905 , i s-a decernat Premiul Nobel. Romanul evocă persecuțiile suferite de creștini în perioada lui Nero și aceasta prin intermediul poveștii de dragoste dintre o tânără creștină, Ligia și Marcus Vinicius, patrician roman. Acțiunea se desfășoară în cadrul cetății Romei.Ca sursă, romanul folosește scrierea apocrifă Faptele lui Petru, din jurul anului 200.

Cartea de înţelepciune aleasă pentru acest trimestru a fost Eclesiastul. Cred că a fost cartea din Vechiul Testament în care m-am regăsit cel mai mult când am lecturat-o pentru prima dată. Resursa care m-a ajutat să pătrund mai repede în tematică a fost cartea prof.Petru Semen-Sensul vieţii şi al suferinţei. ,din care am ales un scurt paragraf:


Privită în ansamblul ei,cartea a fost,după unii,un fel de catehism al pesimismului,mai ales dacă ne raportăm la unele pasaje din cap. 3 şi 4. Pesimismul cărţii este destul de bine reprezentat şi cu ajutorul substantivului cu sensul de trudă,osteneală, şi acest fapt i-a determinat pe unii să definească această carte drept un veritabil manual de pesimism,însă nu neapărat în sensul modern al termenului. Pesimismul cărţii nu trebuie înţeles neapărat ca o stare constantă de proastă dispoziţie,ci suferinţă efectivă, ca să nu zicem chiar tragedie. Pesimismul declarat al autorului decurge, printre altele, din nesiguranţa vieţii omului, la care se adaugă şi lipsa sancţiunii divine pentru multele nelegiuiri comise de cei răi, ca şi inevitabila şi dureroasa realitate a morţii.(2:15-17;3:14-22;8:5-15;9:11-12) –Qohelet , Raymond F. Brown,G.S.Joseph….Introducere şi comentariu la Sfânta Scriptură,Vol.I

Mi-a atras atenţia o foarte frumoasă meditaţie a autorului la versetele :„Aruncă-ţi pâinea pe ape, căci după multe zile o vei găsi iarăşi; împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce rău va veni pe pământ.-Eclesiastul 11:1-2 NTR

Cu ajutorul Introducerii în Studiul Vechiului Testament-editor Silviu TATU, lectura Cărţii Judecători a fost destul de accesibilă.Autorul ne indică faptul că,

fragmentul de la 2:11-3:6 anunţă tiparul care urmează să descrie istoriile eroice următoare: israeliţii cad în idolatrie,Domnul Se aprinde de mânie împotriva lui Israel,Domnul îi dă pe mâna duşmanilor lor, evreii suspină din pricina robiei,Domnul le ridică un judecător , israeliţii cad din nou în idolatrie.(2:11-19). Situaţia aceasta a insemnat că Domnul a permis rămânerea cananenilor în ţară pentru a-l pune pe Israel la încercare(2:22;3:4), idealul păcii din Canaan s-a îndepărtat(3:2), iar imixiunea cu aceste populaţii păgâne şi idolatria au rămas nişte ispite reale(3:5-6).

Lectura Cărţii Rut a fost o delectare cu ajutorul autorului Petru Creţia ,n-am mai întânit niciun autor român care să  mânuiască cu atâta măiestrie frumuseţea limbii …

Fireşte,scrierea ar fi putut să rămână o simplă poveste pusă în serviciul unei genealogii. Vraja ei este că,fiind şi asta, are o viaţă a ei,mai presus de orice intenţie exterioară. Nu e lipsită de umbra unor amaruri:seceta, exilul,moartea.Dar pe toate le transfigurează ceva.După secetă,vedem lanuri bogate sub soarele verii.După moartea,între străini,a unui soţ şi doi fii,jertfiţi de Dumnezeu planurilor sale în istorie, dintre străini se arată un chip iubitor. Ar fi putut oare David să cânte cum a cântat dacă în sângele lui n-ar fi curs sângele acelei iubiri?Care nu poate fi doar aceea a unei nurori pentru mama soţului ei mort de tânăr ,ci şi,tăcută,aceea pentru Mahlon,”Cel care tânjeşte şi piere”.

Deşi piatra de poticnire în acest trimestru erau cărţile istorice 1-2 Regi şi 1-2 Cronici datorită mulţimii de personaje ,naraţiuni şi genealogii,mi-am propus să reţin câteva idei generale iar anumite fragmente mai ales din 1 Cronici le-am parcurs doar prin răsfoire. Cei doi proroci ,Ilie şi Elisei ,au dat un mare impuls lecturii şi am reuşit cumva să ajung la final.

pf_1530299604

A fost şi o abatere de la plan însă o consider binevenită în mijlocul atâtor războaie şi confruntări sângeroase. Lectura unei cărţi cumpărate la târgul de carte Gaudeamus, Manifest pentru ISUS-Leonard Sweet şi Frank Viola, a surprins aşa de profund scopul Epistolei către Coloseni încât am parcurs-o fără să fie în plan.

Ceea ce ni se pare uimitor în această epistolă este că Pavel nu intră pe poartă luptând împotriva învăţăturilor false. Ce modalitate remarcabilă de a combate erezia:să scufunzi poporul lui Dumnezeu în revalaţia chipului Dumnezeului invizibil,care ne-a eliberat din întuneric,ne-a răscumpărat şi ne-a făcut parte a Împărăţiei sale eterne. Acest simplu fapt ar trebui să ne determine să ne oprim şi să medităm.În vremuri de criză, Biserica nu are nevoie să stabilească reguli, să voteze legi sau să împuşte lupi.Ea are nevoie de o revelaţie seismică a Domnului ei-plinătatea Dumnezeirii într-o formă trupească. Pavel a refuzat să folosească vreunul din trucurile meseriei, cum ar fi vinovăţia , frica, manipularea prin intimidare.În schimb ,el a oferit credincioşilor coloseni o perspectivă elegantă şi uimitoare asupra lui Hristos-preamărit,glorios, înălţat şi slăvit.După părerea lui, dacă-L putea prezenta pe Hristos cum este în realitate,viu şi cu putere, învăţăturile false aveau să fie spulberate.Toate problemele bisericii din Colose aveau să treacă pe plan secundar. Folosind o metaforă din jocurile de noroc,Pavel a pariat pe Hristos,crezând că El este suficient ca să poată câştiga inimile creştinilor coloseni.

Dacă aş reciti aceste cărţi ,aş mai face  o schimbare în ordinea parcursă: nu aş intercala nimic între Evanghelia după Marcu ,Faptele Apostolilor şi Epistolele 1-2 Petru iar cartea a doua a Psalmilor aş citi-o după cărţile 1-2 Samuel.

Cu ajutorul Domnului sper să parcurg cu folos şi lecturile propuse pentru trimestrul III, urmează scrierile profetice care nu mi se par prea uşor de abordat.

Pe curând! 🙂

Felix Mendelssohn Bartholdy: “Hör mein Bitten, Herr”(Psalmul 55)

 

 

Şi Psalmul 62,cu Jubilate Romania 🙂

 

 

Reverie de Mai

Ultimele zile de mai au fost caniculare, niciun nor ,nicio adiere,nicio vietate în mişcare. Doar frumuseţea unui alt apus te-ar mai putea scoate din casă.
În mijlocul acestui calm absolut capitulează orice agitaţie lăuntrică  ,liniştea te cuprinde şi poţi auzi şoapte.
Te invit la contemplare!
🙂

33964423_1813424355380887_4656900827074527232_n

34104221_1813424268714229_6955889120023412736_n

34089927_1813421582047831_6711370704807264256_o

Ecoul unui Jurnal

1663939-0

Am descoperit blogul JURNAl SCOŢIAN în urmă cu cîţiva ani şi pot să spun că de atunci am savurat fiecare postare , parcurgându-l în întregime într-o perioadă scurtă de timp. M-am bucurat de apariţia cărţii însă cunoscînd în linii mari conţinutul ,nu mi-am cumpărat-o imediat .

Nominalizarea cărţii la secţiunea ,,Memorialistică “ a premiilor revistei ,,Observator cultural “ mi-a confirmat valoarea autorului iar frumoasa scrisoare deschisă a scriitorului şi ziaristului Andrei Crăciun m-a sensibilizat din nou , trezindu-mi  dorinţa de a reciti acest  ,,caleidoscop de învăţătură împletită cu amintirile unei vieţi trăite cu intensitate”  , cum au denumit-o alţi cititori.

https://ioanflorin.wordpress.com/2018/04/13/jurnal-scotian-nominalizat-la-premiile-revistei-observator-cultural/

Acum,la finalul lecturii cărţii, am adunat cîteva  preţioase fragmente pe care le voi reciti cu drag ori de cite ori voi călători sau voi fi departe de mica mea bibliotecă .  Dar poate că truda nu este doar pentru mine ci vă veţi bucura şi voi,cititorii care apreciaţi frumuseţea limbii şi măiestria  cu care autorul îşi ţese memoriile.

Mama este fiinţa cea mai simplă şi mai nevinovată pe care am întâlnit-o vreo dată în lumea asta.Dacă ar fi un regn al mamelor ,pe scara acestuia ar fi mama-euglenă,  o celulă rudimentară plutind invizibil într-un ochi de baltă,din care în milioane de ani am evoluat eu,animalul complex care o studiază acum sub lupa lui puternică.

 

Era seară şi oceanul era în reflux,descoperind pînă în larg nisipul alb,ca un pământ nou. Plaja era pustie.Atunci le-am făcut fetelor prima fotografie în Scoţia.Am prins momentul când toate trei păşesc pe nisipul umed,îndreptându-se în direcţii diferite.Abia calcă şi privesc în jos,toate trei, cu expresii îngrijorate ,ca şi cum ar păşi pe nisipuri mişcătoare. Tot acolo sunt şi eu ,în spatele camerei dar eu nu sunt îngrijorat de nisipurile mişcătoare. Eu ştiu că,de voi şi umbla în mijlocul morţii,nu mă voi teme de rele,că Tu cu mine eşti.

Dragă domnule senator Viorel Badea,

Sunt şi eu unul dintre ,,românii de pretutindeni care au primit scrisoarea dvs. cu ocazia,nu ştiam,,,Zilele românilor de pretutindeni.”Vă mulţumesc pentru caldele urări şi îndemnuri ,chiar dacă, trebuie să mărturisesc ,laudele dvs. sunt exagerate în ce mă priveşte pe mine,unul dintre românii de pretutindeni cărora vă adresaţi. N-am adus nicio contribuţie comunităţii care a binevoit să mă primească(în afară de câteva taxe pe care le plătesc aici),n-am afirmat prin nimic ,,valorile româneşti , nu practic sport de performanţă ,,sub drapelul ţării ” iar singurul domeniu în care activez şi excelez deocamdată este să livrez mâncare indiană la domiciliu pentru că lucrez ca delivery driver într-un restaurant scoţian. Alta ar fi fost situaţia dacă mi-aţi fi scris ,dvs. sau unul dintre numeroşii dvs. colegi din Parlament , acum şase luni , când încă nu eram român de pretutindeni, ci un român de la mine de acasă,mai exact din Iaşi. Aş fi putut atunci să vă răspund că sunt cercetător ştiinţific la Universitatea ,,Al.I. Cuza şi că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688,prima ediţie critică a celei mai vechi Biblii româneşti.M-aş fi mândrit cu fetele mele care practicau un sport de performanţă ,,sub drapelul ţării “,cum spuneţi, şi , m-aş fi lăudat că am dus şi eu puţin din graiul ţării pe la Paris şi Geneva sau că mi-am petrecut şapte ani din viaţă printre vechile manuscrise şi cărţi româneşti, primind pentru munca mea summa cum laude.Dar nici dvs. nu mi-aţi scris,nici eu nu v-am răspuns.Aşa merg lucrurile,cum s-ar spune.(…) Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i felicitaţi pe emigranţii români cu ocazia unei aşa-şise ,,zile a românilor de pretutindeni”.Nu există o sărbătoare a ,,românilor de pretutindeni”, există doar o singură zi naţională  a românilor şi  a României din care găştile politice care s-au succedat ne-au împins pe mine şi pe alte milioane de compatrioţi ,să ne luăm lumea în cap,să ne lăsăm în urmă limba,părinţii şi prietenii şi să ne căutăm aiurea pâinea şi dreptatea.Ce sărbătoare vedeţi în asta?

 

Când îi aud pe unii că vorbesc de foame spirituală,mă simt foarte prost,ca şi cum aş fi ratat o experienţă fundamentală.N-am trăit-o niciodată şi am umblat cu sufletul plin,dar n-aş putea spune acelaşi lucru şi despre burta mea. Eu nici acum nu pot să spun ,,Tatăl nostru “aşa cum îl aud pe la unii : ,,pâinea noastră cea spre fiinţă,dă-ne-o nouă astăzi.”Chiar dacă întotdeauna se găsesc teologi foarte subtili care-mi atrag atenţia că trebuie să cerem ,,pâinea spirituală , ,,supra-fiinţială” , ,, pâinea care satură spiritual”, eu zic şi cer tot ,,pâinea noastră cea de toate zilele “,să fiu sigur că la sfârşitul zilei nu –mi culc copiii cu burta goală.

 

Pe vremea mea,manualul de dogmatică avea un capitol chiar cu acest titlu:,,Dovezi raţionale ale existenţei lui Dumnezeu.”O prostie pe care au scornit-o nişte oameni nesiguri pe credinţa lor.Credinţa nu este nici raţională nici iraţională.Nu e nimic de cercetat în ea sub acest aspect ,aşa cum nicio cercetare nu te duce la concluzia că iubeşti pe cineva sau că îţi place Bach.Acesta este domeniul unor încredinţări de care dispune un alt fel de cunoaştere.

 

,,Sunt singur cu durerea întregii lumi în mine”-versul acesta rezumă tot ce e mai dureros în Patimile lui Isus.Singurătatea lui Mesia nu s-a împărţit cu nimeni în grădina Ghetsimani. N-a fost o noapte miraculoasă,nici eroică,ci una înfricoşată şi pustie.Noaptea morţii,în care până şi cei mai buni prieteni dorm.Noaptea în care nici tatăl,nici mama nu te pot ajuta.Noaptea omenităţii depline a Mântuitorului lumii.

 

Prima traducere românească a Vechiului Testament a fost făcută de un boier moldovean, spătarul Nicolae Milescu,pe la anul 1660.Milescu a tradus Biblia după Septuaginta, versiunea grecească a VT, adică textul canonic în Biserica Ortodoxă. Remarcabil e şi faptul că nu avusese sub ochi niciun at model de traducere:era prima tălmăcire a Septuagintei într-o limbă modernă.Boierul era însă un om învăţat,prea învăţat pentru timpurile şi locurile nefericite în care i-a fost dat să se nască:ştia foarte bine greceşte, latineşte, slavonă,rusă,îi fusese publicat la Paris un opuscul dogmatic ,iar în a doua jumătate a vieţii,petrecută în exil la curtea ţarilor ruşi,va scrie manualele de istorie, aritmetică şi teologie şi va călători în China,ca ambasador al ţarului,lăsându-ne un foarte interesant ,,Jurnal” al acestei călătorii. Milescu a fost unul dintre cei mai interesanţi cărturari români,deşi despre el s-a vorbit prea puţin.În raiul meu imaginar, boierul Milescu e unul din cei cu care aş vrea să stau la aceeaşi masă în împărăţia cerurilor şi să povestim seara.

 

Greşeala aproapelui e micul nostru moment în care prin comparaţie cu el ne simţim buni,drepţi şi minunaţi.Noi n-am face niciodată ,,aşa ceva. “De aceea suntem atât de necruţători cu el.

 

În noaptea de Crăciun,după ce s-au liniştit toate,am deschis cartea Aniţei Nandriş-Cudla şi până dimineaţă n-am mai ştiut de nimic,răpit de această poveste scrisă dintr-o suflare şi copleşit de atâta credinţă şi dragoste. Un citat de Monica Lovinescu însoţeşte coperta cărţii şi m-a urmărit obsesiv de-a lungul lecturii:,, După o asemenea carte ,orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară.”Pe de o parte înţeleg ce vrea să spună Monica Lovinescu şi abia aştept să pun această carte în mâinile copilor mei,în încercarea de a-i împăca o dată în plus,cu ţara şi cu neamul lor, pe care le-au părăsit devreme ,cunoscându-le doar la suprafaţa unor vremuri ticăloase.Dar, pe de altă parte, este oare de ajuns cartea Aniţei pentru a ne vindeca de complexe,nu atât unii faţă de alţii cât faţă de noi înşine ca neam?Poate prevala exemplul ei asupra unei lungi istorii a bicisniciei româneşti,care nu are nimic în comun cu măreţia acestei ţărănci din Bucovina?

 

Să scriu ferpare pentru morţi se potrivea melancoliei mele,dar nu pot să zic c-am fost bucuros.Nu-mi plăcea să stau de vorbă cu rudele mortului.Mă simţeam contaminat de moarte şi,după ce plecau, mă spălam pe mâini cu spirt.Însă aceam nevoie de bani,pentru că de-acasă ,după moartea lui taică-meu ,abia primeam bani de gazdă.Eram singurul scriitor de ferpare din oraş.Adevărul e că îmi era foarte uşor să ies din formulările stereotipe cu care se scriu de obicei aceste anunţuri.De exemplu:,,s-a dus dintre noi un mare iubitor al muntelui Rarău.” Sau: ,,ne vom aminti pururea cum îşi plimba nepoţii în parcul Amandina”. În plus,ca să le dau mai mult efect stilistic,îmi venise idea să copiez pe ele versuri,ca un fel de motto.Le scriam în capul paginii,cu tuş roşu ,să se vadă de departe:,,Nu credeam să-nvăţ a muri vreo- dată.”Sau : ,,Ne ducem toţi câte puţin,mereu, -Către-un liman de tihnă şi-mpăcare.(Esenin)

 

Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.De aceea s-au spus cuvintele acestea ,ca să nu uităm care este preţul unui ochi şi care este preţul unui dinte.Ca să nu uităm că păcatul nu se şterge dintr-un condei,ci se răscumpără prin sânge,pentru că la rândul lui a făcut să curgă sânge, chiar dacă în lumea asta n-ar fi niciun Dumnezeu. Dar toate astea erau în VT. Isus a fost ultimul miel care a trebuit să moară şi sângele lui a răscumpărat toate păcatele lumii,toţi dinţii smulţi şi toţi ochii scoşi.Ar trebui ca fiecare să-şi spună ,,a răscumpărat păcatele mele ” şi apoi să le spună în gând unul câte unul.Numai aşa poţi să înţelegi ce a făcut Isus.

 

Biserica din emigraţie ,am mai spus şi altă dată,nu este doar loc de liturghie,ci adesea ,în zonele mai îndepărate ,şi cămin cultural,şi loc de socializare,şi circumscripţie electorală, şi punct de informare ,într-un cuvânt singura instituţie românească.

 

 

 

Lectura Bibliei-o experienţă personalizată(I)

Prima provocare spre lectura Bibliei a venit la 40 de ani, printr-un prieten medic , cu motivaţia că o astfel de lectură este un act de cultură. Argumentul a fost suficient de incisiv prezentat încât să mă ambiţioneze ,mi-am cumpărat o Biblie şi am început lectura cu începutul,fără nicio îndrumare.Doar că n-am înţeles mare lucru….

Începând să frecventez biserica protestantă şi să iau notiţe la predici,am început să citesc acasă pasajele din care se predica şi ,încet, apărea cîte o mică luminiţă în bezna în care mă aflam.Au trecut cam doi ani pînă în momentul în care adunarea noastă a început să parcurgă citirea zilnică a Bibliei pe parcursul unui an,după un Plan de citire a cărţilor în ordine, începând cu Geneza până la Apocalipsa. Am încercat şi eu să ţin pasul doar că am rămas mereu în urmă,tentată să urmăresc fiecare personaj ,să înţeleg contextele , să urmăresc acţiuni şi să fac conexiuni. În plus, nu prea multe femei sunt atrase de războaie, de fiecare dată cînd ajungeam la cărţile istorice eram descurajată.

În acest an m-am gîndit mai serios la toate obstacolele întâmpinate şi am luat decizia să schimb ceva la acest plan,să fac din lectura Bibliei o activitate şi mai atractivă , provocatoare şi transformatoare. Am ajuns cu bine la sfîrşitul primului trimestru,aşa că, vă pot împărtăşi strategia.

Am ales o versiune a Bibliei care are un aparat explicativ bogat,NTR-ed.II şi am conceput un plan cu obiective mai simple pentru fiecare carte(formulate în introduceri  generale la Cărţile Bibliei ,pe un site  de resurse creştine) .Am încercat  o distribuţie uniformă a cărţilor Noului şi Vechiului Testament pe cele 4 trimestre , alternîndu-le şi în funcţie de conexiunile dintre ele(identificate prin citări , paralelisme de situaţii). Am ales şi cîteva resurse ajutătoare, atât cărţi cît şi picturile  unor artişti pasionaţi , inspiraţi de relaţia lor cu Dumnezeu să ilustreze unele teme mai abstracte .

pf_1522317192

Am început lectura cu Evanghelia lui Matei ,cu provocarea de a intra  în Împărăţia lui Isus Cristos şi a  valorilor acesteia, instrucţiuni(cartea Proverbe) şi rugăciuni( Psalmi 1-41) . A urmat Epistola către Evrei care,pe lîngă accentul pus pe supremaţia preoţiei lui Isus Cristos, conţine şi conexiunile care fac mai uşor de parcurs Pentateuhul.

Bineînţeles că au apărut surprize ,atît la obiective cît şi la termene.Ca şi în orice drumeţie sau călătorie,au apărut tentaţii noi, conexiuni nevăzute sau gîndite pînă atunci, mi-au atras atenţia noi personaje.

M-a impresionat modul în care au avut loc întîlnirile şi comuniunea marilor eroi ai credinţei cu Îngerul Domnului şi cât de expresiv a surprins Chagall o mulţime de detalii,am ales doar cîteva :

pf_1522322112

 

Apoi triburile lui Israel,până în acest an nici măcar nu mi-am propus să le reţin. Acum însă, cu ajutorul imaginilor(Vitraliile lui Chagall) , a fost chiar provocator. M-a impresionat modul în care a fost inspirat Iacov(Israel) de imaginile din natură să-şi binecuvânteze copiii .

The Twelve Tribes of Israel

 

M-a pus însă pe gînduri contrastul dintre binecuvântarea lui Beniamin şi rolul pasiv pe care l-a avut în naraţiuna din Geneza,aşa că ,am căutat noi conexiuni.Am găsit pe alte site-uri  articole care mi-au mai clarificat din aceste dileme:

,,Beniamin este un lup care sfâşie; dimineaţa îşi devorează victima, iar seara împarte prada.“-Gen.49:27 NTR

Benjamin

 

http://goodnewsmission.net/from-benoni-to-benjamin/

http://dictionarbiblic.blogspot.de/2011/11/beniamin.html

http://biblehub.com/topical/b/benjamin.htm

Leviticul a fost o carte pe care de fiecare dată am parcurs-o greu,de această dată m-a ajutat citirea în paralel a introducerii din cartea Introducere în Studiul Vechiului Testament-editor SILVIU TATU-Editura Casa Cărţii .Redau aici un scurt fragment:

Sfinţenia . Leviticul are tema sfinţeniei ca laitmotiv.Din 842 de ocurenţe vechi-testamentare, cele mai multe(152) se găsesc în cartea Levitic,urmată de Exod(105). Sfinţenia este propusă ca deziderat al conduitei umane,avînd ca model sfinţenia divină:,,fiţi sfinţi, pentru că Eu, Domnul, sunt Sfînt.” Sfinţenia înseamnă transcendenţa absolută, iar Dumnezeu este marele necunoscut.Pe de altă parte,sfinţenia este asociată cu curăţia. Sfinţenia este asociată şi cu viaţa,deşi există şi o sfinţenie care presupune distrugerea şi blestemul. Sfinţenia este şi contagioasă.Din Levitic 6:11-20 rezultă că cel care se atinge de lucrurile sfinte devine el însuşi sfînt ,după cum cel care se atinge de lucruri necurate devine necurat(Lev.22:4-6).

S-ar părea că există o diferenţă de percepţie a sfinţeniei între textele deuteronomice şi cele preoţeşti. După primele,păcatul nu poate afecta sfinţenia,pe cînd după textele preoţeşti, păcatul întinează pămîntul şi aduce atingere preoţiei divine.

Un aspect interesant este lipsa oricărei prevederi cu privire la cuvintele rostite de preot. Ritualul levitic pare să se desfăşoare în tăcere,ceea ce l-a determinat pe Knohl să vorbească despre Tabernacul ca despre un ,,sanctuar al tăcerii.

Deşi iniţial mi-am propus să  parcurg doar Pentateuhul în Trimestrul I ,am parcurs şi cartea Iosua,intrasem deja în atmosferă şi acţiune dar nu şi în Ţara Promisă, mai era foarte  puţin(încă o generaţie…)

Ajunsă la capătul acestor războaie de cucerire a Ţării Promise şi meditînd la raţiunea războaielor pentru creştinism, titlul unui film(La hotarul dintre viaţă şi moarte) m-a condus spre o altă conexiune:oare unde am mai întîlnit în Biblie  ideea de hotar între viaţă şi moarte ? ? Cîntarea Cîntărilor! A fost a doua abatere de la Planul iniţial, am parcurs-o acum şi pentru că este un poem unicat dar şi pentru că ,oricum,dragostea omenească sau divină poate oricînd să te surprindă , în orice călătorie. Doar că atunci cînd te surprinde nepotrivit cea omenească , singura care te mai poate salva din ghearele  morţii este cea divină ….

Şi l-am ales tot pe Chagall să însoţască frumoasa traducere a lui Petru Creţia:

Ca pe-o pecete mă pune pe inima ta,
Pe braţele tale ca pe-o pecete,
Căci dragostea este tare ca moartea,
Neostenită ca moartea este patima ei.
Fulgerul ei este fulger de foc,
Flacără iscată de Domnul:
Puhoaie nu pot s-o înece,
Potopul nu poate s-o stingă.

pf_1522323216

Am ajuns spre finalul lecturii propuse pentru Trimstrului I cu două epistole mai generale, Iacov şi Iuda . Temele  identificării ,,învăţătorilor falşi” şi  căutării echilibrului dintre credinţă şi fapte în parcursul mîntuirii rămân mereu actuale  şi ne vor solicita discernământul spiritual în mod constant. Cu speranţa că voi ajunge cu bine,cu ajutorul Domnului, şi  la capătul Trimestrului II, vă las ca provocare un fragment din introducerea la Epistola lui Iacov-Introducere în Noul Testament-CARSON&Moo-Editura Făclia:

Când ne confruntăm cu legalismul,cu încercarea de a fundamenta mântuirea pe faptele omului,trebuie să lăsăm să se audă glasul lui Pavel-aşa cum s-a auzit plin de putere în perioada Reformei. Dar atunci când ne aflăm faţă în faţă cu chietismul, cu atitudinea care neagă importanţa faptelor în viaţa creştinului, trebuie să se audă vocea lui Iacov-aşa cum s-a auzit ,la fel de puternic ,în vremea lui Wesley.