John Stott – conducatorul umil-de Julia Cameron

john_stott_conducatorul

Mi  s-a întâmplat nu doar o dată să-mi formez o anumită părere despre un om citindu-i cărțile și să fiu luată prin surprindere atunci când  citesc biografia lui sau chiar când am ocazia să-l cunosc personal. Și cu John Stott s-a întâmplat același lucru.Chiar dacă privindu-i chipul blând,senin și afectuos ai putea să-i conturezi un profil de păstor,atunci când îi citești  comentariile dar mai ales cartea Crucea lui Cristos,remarci ascuțimea minții și profunzimea ideilor demne de un veritabil profesor universitar. În niciun caz nu mi-am imaginat  unele contraste atât de izbitoare,o să divulg doar câteva:

După ce îl întâlnim în ipostaza de a refuza categoric să-și slujească națiunea prin implicarea în război,ne-am aștepta ca alături de pacifismul evident să întâlnim și o anumită formă a fricii. Totuși,îl găsim profund implicat în asistența socială, asumându-și realitățile cele mai dureroase.Doarme pe sub poduri , alături de cei fără adăpost , ca să simtă frigul la fel ca și ei.Doarme împreună cu cei nespălați iar apoi  pune bazele unui ABC social pentru oamenii cu puțină carte, înființând dușuri sociale și tabere pentru copii săraci.

La una dintre conferințele creștine la care a fost invitat apar și liderii unei mișcări ateiste, cu pancarde și destul de agitați.El nu-și pierde cumpătul,dimpotrivă,îi invita pe scenă,le dă cuvântul și răspunde punctual listei lor de 17 întrebări fără să și le noteze.Chiar dacă nu s-au înregistrat convertiri spontane, studenții creștini prezenți au fost puternic impulsionați să devină militanți pe câmpul de misiune iar asociația ateistă s-a desființat la scurt timp .

Au fost TREI DIRECȚII în viață pe care nu le-a urmărit.Fiecare ar fi fost bună însă nu erau în planul lui Dumnezeu pentru viața lui:

  • nu a devenit episcop deși a fost presat să facă acest lucru pe când era tânăr păstor;
  • nu a predat într-o universitate deși ar fi putut deveni profesor la universități renumite;
  • nu s-a căsătorit deși au existat două momente în viața lui când s-a întrebat dacă s-ar putea căsători dar a dat înapoi de fiecare dată,simțind că nu era voia lui Dumnezeu pentru el.

Veți găsi și alte surprinze și lectura va fi ,vă asigur,cu adevărat captivantă.Și nu numai, o puteți oferi  cadou pentru colecția Cartea de buzunar 🙂

http://www.scriptum.ro/librarie/john-stott-conducatorul-umil.html

 

 

 

 

 

Advertisements

C. S. Lewis – O viață de Alister E. McGrath

cover1-264x380

Diversitatea apariţiilor editoriale din ultima perioadă a distorsionat oarecum priorităţile pe care mi le-am propus pentru lectură.Trebuie să-i mulţumesc editorului Teofil Stanciu pentru că a readus în prim-plan această carte la un an după publicare.

Deşi am citit cărţile lui C.S.Lewis traduse şi am participat la prelegeri care au abordat anumite teme ale scrierilor sale, autorul Alister E. McGrath ne prezintă alte faţete ale autorului, ale “perechii de ochelari”  prin care,ca cititori ,ne putem privim pe noi înşine, lumea şi contextul mai larg în care ne situăm.

Premiera pentru mine a fost întâlnirea cu talentatul profesor Kirkpatrick,un specialist al dialogului viu şi interactiv  care a reuşit să-l motiveze pe C.S.Lewis în direcţia dezvoltării unei gândiri critice.Se pare că acesta a fost şi un tipar pentru Lewis, profesorul  universitar care reuşea să transmită informaţii dar şi entuziasm, care explica  idei complexe pe care şi le explicase lui însuşi mai întâi .

Faptul că se desfăta în tiparele vechi şi susţinea ideea că studierea trecutului ne ajută să înţelegem că ideile şi valorile propriului nostru secol sunt la fel de provizorii şi trecătoare precum cele din veacurile deja apuse nu presupune deloc stigmatizarea lui ca şi retrograd.

Ipostaza de a izola o durere profundă şi agresivă şi de a nu dori să mai vorbeşti despre ea (participarea lui C.S.Lewis la Primul Război Mondial)  poate fi o perspectivă nouă pentru aceia dintre noi care nu au trecut prin suferinţă şi nu înţeleg de multe ori lipsa de deschidere a celor agresaţi sau răniţi.

Mi-a plăcut mult modul în care autorul decodifică prima scriere în proză a lui C.S.Lewis, The Pilgrim’s Regress.  Cadrul propus de  Lewis pentru a explora raportul optim dintre raţiune şi imaginaţie este dialectica dintre “miazănoapte şi miazăzi ” .Spre miazănoapte sunt tiparele gândirii obiective bazate pe rațiune;spre miazăzi,tiparele gândirii subiective bazată pe afecte iar depărtarea de drumul principal face ca terenul să devină tot mai accidentat.Cei care ne-am convertit la vârste adulte cu siguranţă ne regăsim în parcursul  de a renegocia “târgul cu realitatea” ,de a ne redesena hărţile intelectuale în care să facem loc atât raţiunii cât şi imaginaţiei într-o lume ordonată.

Reconfigurarea realităţii prin crearea Narniei este o altă faţetă propusă de Lewis pentru a folosi legitim şi pozitiv imaginaţia umană,forţând limitele raţiunii.Însă ne propune să facem în primul rând distincţia între ceea ce este “imaginar” , fictiv, lipsit de un corespondent în realitate, care duce în final la amăgire şi “imaginativ” , adică ceva făurit de mintea omenească drept răspuns la o realitate superioară ei, în încercarea de a găsi imagini adecvate acelei realităţi.

Poate am fost mai pregătită să privesc umbrele din prima parte a vieţii lui,de prea multe ori asistăm la ipocrizia de a accepta cu uşurinţă lectura convertirii personajelor biblice însă cădem la testul confruntării cu aceste tipare în viaţa reală.

Viaţa cu lumini şi umbre a popularului autor cuprinsă în această carte ar putea fi o plăcută surpriză dar şi un ales şi preţuit cadou pentru un bun prieten.

Deci,vă invit la lectură,alte detalii editoriale se pot consulta aici:

http://www.newordpress.com/carti/c-s-lewis-o-viata/