În ultimii ani am încercat un constant sentiment de invidie faţă de cei care îşi pot rezolva problema cititului de plăcere ca ,,sarcină de serviciu”: bibliotecari, profesori, editori, corectori de carte.
Frustrarea cea mai mare apare însă atunci când constaţi că mintea inundată şi înnecată de legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern,majoritatea abrogate într-un ritm ameţitor, refuză să mai primească cuvinte. Înţelegi atunci rostul îndelungii răbdări şi aştepţi resemnat acel mic indiciu că mintea poate fi din nou primitoare şi ospitalieră cu noi ţesături de cuvinte şi conexiuni aducătoare de bucurie.
Am început anul de lectură după scurta vacanţă de iarnă cu această colecţie de eseuri şi sunt bucuroasă , conţine mult mai multe răspunsuri la întrebarea : ,,De ce citim? ” decât cele pe care care le pot confirma prin experienţa lecturilor de până acum. În plus,ca să-l citez pe Murakami, cartea are ritm ,deci va rezista în timp. Şi ,ca să aplic unul dintre sfaturile autorului ,m-am străduit să nu o citesc în ,,ritm de galop”.
Prologul nostim şi eseul introductiv mi-au smuls primele surâsuri , eram deja încredinţată că voi aplica testul ,,50+ ” de acum încolo.
Am subliniat mult,am un index lung de pagini şi paragrafe,am nominalizat şi un eseu preferat,pe care aş fi în stare să-l citez în totalitate:,,Dacă iubeşti cu adevărat o carte….”.
Totuşi,am selectat aici câteva citate în care m-am regăsit sau care m-au provocat spre reflecţie .
,,Dă-i cărţii o şansă până la pagina 50.Dacă n-ai simţit niciun interes ,nicio frângere interioară,nicio plăcere (cât de mică), dacă n-ai izbucnit în plâs,este momentul să te opreşti şi să cauţi alt titlu… Dacă ai 51 de ani sau mai mult,va trebui să scazi cifra vârstei tale din 100.Numărul rezultat îţi arată exact câte pagini trebuie să străbaţi , înainte de a renunţa fără căinţă la o carte(…)..atunci când ai împlinit 100 de ani ,capeţi dreptul de a judeca o carte după copertă”(Nancy Pearl)-p.8
,,Femei şi bărbaţi în toată firea ,care ar putea să se simtă bine şi confortabil(fără să facă nimic deosebit), se simt( dintr-o dată,brusc şi subit!) rău, tot mai rău, din ce în ce mai rău,rău de tot , foooooaaarte rău. Tocmai pentru că fac ceva.Ştiţi ce? Caută motive, raţiuni, temeiuri,justificări pentru a se simţi cât mai rău. ” Aşadar: ,, Fereşte-te mai cu seamă de ursuzi.Aceştia se plâng de orice şi n-au nevoie de pricini serioase pentru a se tângui!”(Seneca)-pag.9-Fereşte-te de ursuzi, învaţă să te bucuri…
,,Şi, aş adăuga un accent foarte preţios:gândirea şi spontaneitatea se exclud. Gândeşti numai dacă refuzi primul răspuns găsit la o întrebare,chiar dacă este răspunsul corect şi în pofida faptului că este răspunsul corect.A gândi înseamnă a identifica un răspuns în plus,o ipoteză suplimentară,un rest. Pentru acest motiv îi primesc cu mare suspiciune pe spontani,pe agitaţi,pe ,,intuitivi”,pe cei care ştiu răspunsul cu mult înainte de a auzi întrebarea. Agitaţia nu a fost niciodată o valoare filosofică.”-p.36
,,La întrebarea ,,de ce citesc cărţi noi? ” răspund deci aşa: ca să nu mă usuc prea devreme. Ca să-mi verific simţurile.Ca să percep printre cei dintâi-fireşte ,nu am orgoliul de a fi primul-o frumuseţe instantanee,o nuanţă semantică fulgerătoare.Ca să nu devin repetitiv,maniacal. Ca să nu formulez idei fixe , ci doar idei preferate.”-p.93
,,Într-o vreme,vai,foarte îndepărtată,eram nemulţumit de ritmul meu,alţii citeau mult mai rapid şi mai mult.Devorau cărţile,citeau cinci sute de pagini pe zi,mă simţeam umilit.Astăzi consider că totul este o vanitate,o copilărie,nu putem citi totul, nu există niciun motiv să ne grăbim.Vă spun deci din puţina mea învăţătură:cărţile bune se citesc lent.”p.103
,,Citim pentru a ne informa(cât suntem ,,activi” şi avem un scop practic) şi citim pentru a simţi o plăcere (când nu mai avem niciun ideal războinic în viaţă).”p.105
,,Într-o lume lipsită de orice haz,cartea înseamnă de cele mai multe ori o plăcere în plus sau,şi mai bine,singura plăcere pe care şi-o pot permite cei mai mulţi dintre muritori.Nu-i un lucru de ignorat. Viaţa omului normal este cenuşie şi,adeseori, lipsită de orice bunăvoinţă.O bucurie oricât de fragilă nu strică.”p.110
,,Citim ca să fim confirmaţi,căutăm o aprobare.Şi pentru că n-am vrut altceva, n-am aflat de-a lungul cărţii niciun motiv de îndoială.Am preferat liniştea. Am rămas cu aceleaşi păreri vetuste ….”(Tim Parks)-p.121
,,Sigur, însemnările marginale nu sunt de admis pe cărţile care nu-ţi aparţin,pe cărţile publice,în tomurile amabile ale prietenilor.De asta nu-mi place să împrumut cărţi de la alţii ori de la bibliotecă. Le împrumut numai şi numai în cazuri de mare necesitate,când nu mai găsesc o altă cale de a-mi procura/ achiziţiona o carte,o publicaţie,un studiu, un text indispensabil,fără de care aş părea incult şi înapoiat.Şi le citesc fără plăcere.Cu gingăşii rigide.Parcă aş purta mănuşi chirurgicale şi o pânză pe gură ca să nu transmit vreun bacil(sau să iau unul).Deci nu-mi plac cărţile de împrumut.”p.214
,,Dacă iubeşti cu adevărat o carte,scrie pe ea,fă un semn.Înainte de orice,a citi înseamnă a căuta un răspuns la o întrebare.Notează o ipoteză,un gând.Propune o soluţie.Lasă măcar o urmă a pasiunii tale.”-p.219
Pasiuni 