Fațetele unei chemări

Provocarea de a-mi face publică mărturia a venit de la prietena mea Lidia Pop și a fost publicată în numărul 46 al revistei Lydia,in anul 2015. Este destul de dificil să surprinzi toate aspectele unei teme atât de profunde în două pagini de revistă. Totuși,pentru cei care nu mă cunosc chiar atât de bine, sper să fie relevante reperele alese pentru a da un contur  acestui parcurs inițiatic.

M-am născut în anul 1966 într-o familie modestă de funcționari din localitatea Lechința , județul Bistrița- Năsăud.Copilăria fericită, marcată de siguranța oferită într-un mediu protector, plin de dragoste ,seriozitate și pragmatism mi-a asigurat acel echilibru interior și energia necesară pentru o dezvoltare armonioasă  și implicarea în  tot felul de proiecte școlare și extrașcolare.

A urmat o cascadă de alegeri în formarea profesională,cam toate orientate spre științe exacte, modelarea proceselor  și optimizări în economie ,management în sănătate , administrație publică centrală și locală .Am urmat cursurile Colegiului Național “Liviu Rebreanu “Bistrița , Facultății de Planificare și Cibernetică Economică București și Facultății de Medicină și Farmacie Oradea.Între timp au apărut bucuriile  și greutățile oferite de viața de familie alături de un soț și doi copii în contextul de reforme și profunde transformări postcomuniste ale societății românești.

Influențele formării profesionale în direcția optimizărilor pe baza principiilor ciberneticii s-au regăsit cam  în toate aspectele vieții mele.Optimizările   prin forțe proprii au ajuns însă într-un punct critic pe la 40 de ani.Multe soluții sau schimbări depindeau de implicarea altora iar situațiile de viață s-au complicat atât de mult încât OPRIRILE s-au instalat una câte una până m-au copleșit.

Sosise vremea să-mi pun întrebări mai adânci .Cine controlează blocarea sistemelor în care trăiesc , cine și cum le poate debloca? A fost poate primul pas spre credință ,prin înțelegerea  că omul nu poate controla totul.Cuvântul “Dumnezeu” și credința în El era însă abstract și foarte general  pentru lumea mea care funcționa mult prea matematic, algoritmizabil și predictibil.Abia mai târziu am înțeles modul în care s-au reflectat în viața mea imperativele psalmului 46:”Opriți-vă și recunoașteți că Eu sunt Dumnezeu,că sunt înălțat peste neamuri,că sunt înălțat peste pământ!”

Cred că Dumnezeu aștepta întrebările mele și răspunsurile nu au întârziat să apară prin oameni și situații ,bucurii și suferințe.Revelația generală despre Dumnezeu s-a poticnit însa în contextul ecumenic în care se manifesta credința creștină în familia noastră mixtă din Transilvania,cu influențe otodoxe,romano-catolice și reformate maghiare,în conflictele întreținute de liderii religioși prin modul  de a sugera faptul că în timp ce propriile valori sunt bune  ,celelalte sunt rele. Și nu numai atât, mai era și  prejudecata generată de lupta mea mai veche cu timpul, luptă care mi-a alimentat convingerea că am nevoie de mai multe vieți ca să pot să fac tot ce mi-am propus și mi-aș dori.Din acest motiv mi-a fost foarte greu să înțeleg moartea,dar mai ales învierea lui Cristos și susțineam teoria reâncarnării Lui.

Dumnezeu însă își instala încet Împărăția  și se lăsa descoperit tot mai mult așa încât mi-a călăuzit pașii spre Biserica Baptistă Providența Oradea,locul  unde am ințeles  consecințele păcatului asupra umanitații și nevoia de un Mântuitor personal.Am luat decizia să evidențiez credința mea prin botez și am devenit membră a bisericii baptiste,apreciind accentul pus de neo-protestanți pe momentul revelației speciale în Isus Cristos,pe învățătură ,predicare,mărturisirea credinței ,puterea rugăciunii,formarea unor deprinderi de a căuta soluții pentru viață în Cuvantul lui Dumnezeu și implicațiile practice ale credinței creștine în societate .

Am cunoscut mulți oameni deosebiți care prin slujirea lor au facut ca Isus Cristos să înceapă să capete chip în mine ,procesul de transformare nefiind  deloc ușor.În  40 de ani ești afectat atât de păcatul personal cât și de rănile produse în viața ta de păcatele altora.În lipsa unor repere pe verticală,soluțiile oferite de orizontala umanității și valorilor create de om conduc în final la noi răni și idolatrie iar dezlipirea de idoli este lungă și dureroasă, proces pe care l-aș compara în termeni medicali cu un plan prelungit de intervenții chirurgicale , terapie intensivă și  recuperare.

Mintea mea însă se transforma cu fiecare predică și în inima rănită începea vindecarea ,așa încât ,odată cu trecerea timpului ,credința în Cristosul mort și înviat începea să devină o realitate ,începeam să devin un martor al învierii și să cred tot mai mult că   procesul regenerării spirituale va aduce noi și noi roade .

Faptul că conștientizezi și înțelegi păcatul specific și consecințele acestuia  te ajută și te motivează în această luptă personală și chiar dacă ești dezarmat pe moment că va dura până la sfârșitul vieții,privirea acestei realități cu luciditate iți dă speranță și te face fericit  știind că finalitatea este într-o  dimensiune sigură, în care iți recapeți demnitatea, echilibrul și devii din nou  un om întreg.

Au urmat multe opriri și evaluări de etapă și chiar dacă personalitatea omului născut din nou se recentrează într-o Persoană Vie și în alte valori,abilitățile personale rămân aceleași . Mi-am pus problema ce elimin și ce păstrez din trecutul meu,cum pot sa trăiesc practic această  nouă realitate,cum să aplic  principiile creștine în situații concrete așa încat să prezinte relevanță pentru mine și pentru cei din jurul meu.

Privind în istorie,am înțeles relevanța principiilor biblice pentru  contextele de viață contemporane ,complexitatea lor ,faptul că implementarea marilor proiecte implică asocieri,coroborarea multor reglementări legale și acte normative care intră uneori în conflict .Am înțeles faptul că dacă ești exagerat de normativ te poți încurca în detalii pe care nu le poți respecta  și nu poți merge mai departe  iar  luarea unor decizii presupune asumarea unor riscuri în contextul ierarhizarii valorilor.

M-au inspirat în situațiile prin care am trecut multe personaje  și atitudini biblice: atitudinea regelui David în fața dificilului Saul;implicarea Deborei și Iaelei în lupte mai grele,alături de bărbați , în perioada Judecătorilor, similară cu cea românească actuală,când toate lucrurile sunt cu susul în jos;actualitatea mesajelor profetice referitoare la dreptatea socială si idolatrie;curajul ,integritatea și credincioșia lui Daniel într-un context secular; sensibilitatea cu care Domnul Isus a abordat femeile păcătoase .

Căutările mele actuale sunt focalizate mai mult în direcția identificarii unor  principii și norme etice creștine în Biblie și contextualizarea acestora în profesie și viața de zi cu zi  prin decizii cât mai bune și responsabile. Provocarea cea mai mare rămâne valabilă  și în profesia mea actuală de auditor: evitarea exprimării unor norme , principii sau reguli rupte de context sau a luării unor decizii situaționale,fără repere în valori și norme etice.

Chiar dacă strigătul meu a fost auzit în mijlocul suferinței, sunt convinsă că dragostea lui Dumnezeu va continua să mă surprindă, El există și nu tace ,  după cum mi-a reamintit chiar azi un prieten. 🙂
Și te așteaptă și pe tine,cititorule, care ești în căutarea unori MARI răspunsuri!

«Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde! Îţi voi aduce la cunoştinţă lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.»